Centenarul Unirii ne‑a găsit nepregătiÅ£i. N‑am avut la dispoziÅ£ie decât 100 de ani, doar un secol de la Marele Război, timp în care ar fi trebuit să apărăm tot ce‑au cucerit, cu sângele lor, străbunii noÅŸtri. Dar n‑am făcut‑o. România Mare a durat numai din 1920 până în 1940. DuÅŸmanilor României Mari le‑au ajuns însă doar 20 de ani pentru a se pregăti ca să ne atace din toate părÅ£ile, cum au făcut‑o în Marele Război. Åži au repornit atacul, aÅŸa cum sunt ei obiÅŸnuiÅ£i s‑o facă, în haită, având ÅŸi câte o căpetenie dominantă, de reÂgulă germană. O conspiraÅ£ie a foÅŸtilor învinÅŸi, s‑ar puÂtea zice, care, obsedaÅ£i de bătăliile pierdute, tot încearcă să le refacă, considerând că au fost bătuÅ£i pe nedrept. Åži le încearcă chiar cu riscul de a fi bătuÅ£i din nou, ÅŸi chiar de a fi bătuÅ£i ÅŸi mai rău. Depinde însă ÅŸi de adversari, de vechii câştigători, care, dacă reintră în somnul cel de moarte , riscă să piardă sau chiar să ceÂdeze fără luptă, cum a făcut‑o România în 1940, după două decenii de dormitare. Dar au păţit‑o ÅŸi FranÅ£a ÅŸi Anglia, ÅŸi era s‑o păÂÅ£ească ÅŸi America, dacă nu se trezea la timp, după celebra bătaie primită de la japonezi, la Pearl Harbor, în 1941. Oricum, românii n‑aveau nevoie de aseÂmenea ÅŸocuri, căci puteau să prevadă multe prin simpla repetare a unor scenarii. Dacă se întrebau, de exemplu, ce căuta oare armaÂta germană condusă de faimosul MackenÂsen, zis ÅŸi Cap de mort , prin România, ÅŸi afla, după 20 de ani, că era considerat un premergător al extinderii către Răsărit a Germaniei (Drang nach Osten) chiar prin celebrele corpuri de armată Totenkopf, ar fi putut să înÅ£eleagă ce ne pregăteau germanii, aliaÅ£i cu ungurii ÅŸi cu bulgarii ca în vremuriÂle lor bune dinainte de 1918. Åži toate acestea se făceau la vedere, în timp ce la noi era desfiinÅ£ată Liga antireviziÂonistă care semnalase pregătirea de război a Ungariei ÅŸi a Bulgariei, ÅŸi a Rusiei Sovietice ÅŸi, mai ales, a Germaniei. Dar pe la noi se făceau chermeze ÅŸi parcă intraseră toate căÂpeteniile în luna pisicilor cu politicieni cu tot, care mieunau de pe acoperiÅŸurile ParlaÂmentului, până când l‑au scos din sărite pe Regele care l‑a ÅŸi desfiinÅ£at, lăsându‑i să se omoare între ei în plină stradă. ÃŽn câteva luni de chermeze România a pierdut, în 1940, aproape tot ce câştigase în Marele Război. Dar a mai venit un război, cu pierderi ÅŸi mai grele în vieÅ£i de oameni ÅŸi în avuÅ£ie naÅ£ională, ÅŸi tot n‑am învăţat că lumea este condusă de zeul Ares al RăzboiuÂlui, originar din Traco‑GeÅ£ia, a cărui muzică preferată este zăngănitul armelor. Åži ne‑a prins Centenarul Marelui RăzÂboi tocmai acum, când nu mai avem armată, ÅŸi nici arme, ÅŸi nici gloanÅ£e, când toÅ£i vechii noÅŸtri duÅŸmani se înarmează, când toÅ£i veciÂnii se uită la România ca vulturii ÅŸi corbii la căprioara rănită. Când se vorbeÅŸte din nou despre reîmpărÅ£irea lumii ÅŸi aÅŸteptăm cu groaza în suflet să vedem de partea cui vom nimeri, cine va juca la zaruri ce a mai rămas din România Mare!? Da, nu prea suntem pregătiÅ£i la CenteÂnar, dar fiindcă tot ne‑am obiÅŸnuit cu somÂnul, cel puÅ£in s‑o facem pe‑ndelete ÅŸi să viÂsăm la vremurile acelea frumoase, menite să le cânte cronicarii ÅŸi rapsozii , când, vorba cântecului, am dat mână cu mână pentru visul de secole al Unirii. Åži, dacă n‑au făcut‑o istoricii noÅŸtri, ocupaÅ£i cu alte treburi, s‑o faÂcem noi, aÅŸa cum credem că ar fi de cuviinţă, aducând cinstirea cuvenită celor care ÅŸi‑au dat viaÅ£a pe Drumul Eroilor Patriei RomâÂne, care a început atât de frumos cu trecerea CarpaÅ£ilor ÅŸi cu întâlnirea fraÅ£ilor ÅŸi, după multe jertfe cumplite, luptând singuri contra atâtor duÅŸmani: austrieci, unguri, germani, bulgari, turci, ucraineni ÅŸi ruÅŸi, au reuÅŸit să se întoarcă victorioÅŸi acasă pe sub Arcul de Triumf, care ne‑a ÅŸi rămas în amintirea lor. Slavă Eroilor Patriei Române
Scrie parerea ta
De la Marea Unire la România Mare
Ai cumparat produsul De la Marea Unire la România Mare ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Centenarul Unirii ne‑a găsit nepregătiÅ£i. N‑am avut la dispoziÅ£ie decât 100 de ani, doar un secol de la Marele Război, timp în care ar fi trebuit să apărăm tot ce‑au cucerit, cu sângele lor, străbunii noÅŸtri. Dar n‑am făcut‑o. România Mare a durat numai din 1920 până în 1940. DuÅŸmanilor României Mari le‑au ajuns însă doar 20 de ani pentru a se pregăti ca să ne atace din toate părÅ£ile, cum au făcut‑o în Marele Război. Åži au repornit atacul, aÅŸa cum sunt ei obiÅŸnuiÅ£i s‑o facă, în haită, având ÅŸi câte o căpetenie dominantă, de reÂgulă germană. O conspiraÅ£ie a foÅŸtilor învinÅŸi, s‑ar puÂtea zice, care, obsedaÅ£i de bătăliile pierdute, tot încearcă să le refacă, considerând că au fost bătuÅ£i pe nedrept. Åži le încearcă chiar cu riscul de a fi bătuÅ£i din nou, ÅŸi chiar de a fi bătuÅ£i ÅŸi mai rău. Depinde însă ÅŸi de adversari, de vechii câştigători, care, dacă reintră în somnul cel de moarte , riscă să piardă sau chiar să ceÂdeze fără luptă, cum a făcut‑o România în 1940, după două decenii de dormitare. Dar au păţit‑o ÅŸi FranÅ£a ÅŸi Anglia, ÅŸi era s‑o păÂÅ£ească ÅŸi America, dacă nu se trezea la timp, după celebra bătaie primită de la japonezi, la Pearl Harbor, în 1941. Oricum, românii n‑aveau nevoie de aseÂmenea ÅŸocuri, căci puteau să prevadă multe prin simpla repetare a unor scenarii. Dacă se întrebau, de exemplu, ce căuta oare armaÂta germană condusă de faimosul MackenÂsen, zis ÅŸi Cap de mort , prin România, ÅŸi afla, după 20 de ani, că era considerat un premergător al extinderii către Răsărit a Germaniei (Drang nach Osten) chiar prin celebrele corpuri de armată Totenkopf, ar fi putut să înÅ£eleagă ce ne pregăteau germanii, aliaÅ£i cu ungurii ÅŸi cu bulgarii ca în vremuriÂle lor bune dinainte de 1918. Åži toate acestea se făceau la vedere, în timp ce la noi era desfiinÅ£ată Liga antireviziÂonistă care semnalase pregătirea de război a Ungariei ÅŸi a Bulgariei, ÅŸi a Rusiei Sovietice ÅŸi, mai ales, a Germaniei. Dar pe la noi se făceau chermeze ÅŸi parcă intraseră toate căÂpeteniile în luna pisicilor cu politicieni cu tot, care mieunau de pe acoperiÅŸurile ParlaÂmentului, până când l‑au scos din sărite pe Regele care l‑a ÅŸi desfiinÅ£at, lăsându‑i să se omoare între ei în plină stradă. ÃŽn câteva luni de chermeze România a pierdut, în 1940, aproape tot ce câştigase în Marele Război. Dar a mai venit un război, cu pierderi ÅŸi mai grele în vieÅ£i de oameni ÅŸi în avuÅ£ie naÅ£ională, ÅŸi tot n‑am învăţat că lumea este condusă de zeul Ares al RăzboiuÂlui, originar din Traco‑GeÅ£ia, a cărui muzică preferată este zăngănitul armelor. Åži ne‑a prins Centenarul Marelui RăzÂboi tocmai acum, când nu mai avem armată, ÅŸi nici arme, ÅŸi nici gloanÅ£e, când toÅ£i vechii noÅŸtri duÅŸmani se înarmează, când toÅ£i veciÂnii se uită la România ca vulturii ÅŸi corbii la căprioara rănită. Când se vorbeÅŸte din nou despre reîmpărÅ£irea lumii ÅŸi aÅŸteptăm cu groaza în suflet să vedem de partea cui vom nimeri, cine va juca la zaruri ce a mai rămas din România Mare!? Da, nu prea suntem pregătiÅ£i la CenteÂnar, dar fiindcă tot ne‑am obiÅŸnuit cu somÂnul, cel puÅ£in s‑o facem pe‑ndelete ÅŸi să viÂsăm la vremurile acelea frumoase, menite să le cânte cronicarii ÅŸi rapsozii , când, vorba cântecului, am dat mână cu mână pentru visul de secole al Unirii. Åži, dacă n‑au făcut‑o istoricii noÅŸtri, ocupaÅ£i cu alte treburi, s‑o faÂcem noi, aÅŸa cum credem că ar fi de cuviinţă, aducând cinstirea cuvenită celor care ÅŸi‑au dat viaÅ£a pe Drumul Eroilor Patriei RomâÂne, care a început atât de frumos cu trecerea CarpaÅ£ilor ÅŸi cu întâlnirea fraÅ£ilor ÅŸi, după multe jertfe cumplite, luptând singuri contra atâtor duÅŸmani: austrieci, unguri, germani, bulgari, turci, ucraineni ÅŸi ruÅŸi, au reuÅŸit să se întoarcă victorioÅŸi acasă pe sub Arcul de Triumf, care ne‑a ÅŸi rămas în amintirea lor. Slavă Eroilor Patriei Române
Acorda un calificativ