Inegalabilul Davila

Ai cumparat produsul Inegalabilul Davila ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Din scrisoarea d-rului Angelescu, fost elev al lui Davila, d-nei Elena Perticari-Davila Am cunoscut pe dr. Davila de o activitate extraordinara. Venea la Spitalul Militar unde era scoala, fix la ora 6 dimineata. Primea raportul de tot ceea ce se petrecuse in spital in cursul celor 24 de ore in urma, inspecta repede ce avea de inspectat si cu o privire agera, patrunzatoare, vedea toate neajunsurile. A doua zi controla iara daca nu se indreptase gresala, pedepsea cu arest pe cel vinovat. Dupa ce inspecta Spitalul Militar, pleca la inspectia spitalelor civile. De notat ca generalul Davila venea de la Cotroceni unde locuia, calare iarna pe ger de crapau pietrele si pe viscole de nu-ti venea sa iesi din casa. Mergea totdeauna grabit, ca un meteor, cu calul in trap mare si cu ordonanta tot calare, care de abia se tinea in urma fenomenalului Davila. El aduna pe elevii Scolii de Medicina si ii indemna sa fie muncitori, harnici si sa invete bine, ca in scolile noastre sa vina bulgarii si sarbii astfel ca Romania sa devina Belgia Orientului. Imi amintesc ca vorbea cu atata inima, incat il podideau lacrimile si trebuia sa se opreasca. Spunea elevilor sai sa mearga cand vor deveni doctori, de preferinta in casuta taranului si sa se sileasca ca sa nu mai fie nevoie de medici straini in tara. Multi din generatia de atunci au facut un adevarat apostolat din medicina, dupa sfaturile marelui Davila. El iubea Romania, patria sa adoptiva, cu un patriotism neintrecut. Era foarte filantrop, de aceea nu a lasat avere dupa el. Pe data ce m-am inapoiat de la Turin ca doctor, m-a numit doctor recrutor la Campulung. Era prima recrutare care s-a facut de medicii militari. Davila ne recomanda sa fim cinstiti si sa nu ne lasam sa fim mituiti. L-am ascultat cu multa religiozitate. Stiind ca eu aveam lipsa de bani, ne-a dus pe mine si pe dr. Zaharia Petrescu cu diligenta pana la Golesti, unde am poposit o noapte. Davila, de se oprea prin sate, chema copiii de prin apropiere ii mangaia si le dadea bani, totdeauna zicandu-le: «baietele mele». In rezumat, marele, uriasul Davila a fost un mare roman pe care nimeni nu-l va egala multa vreme.