ROMANCE – PARIS – BALET Daca ti-au placut: Emily in Paris, Love & Gelato, de Jenna Evans Welch sau Anna si sarutul frantuzesc, de Stephanie Perkins Dulce ca un macaron Ladurée, proaspata ca un croissant abia scos din cuptor, aceasta poveste incantatoare se desfasoara chiar in orasul iubirii. Mia Jenrow si-a dorit dintotdeauna sa fie balerina. Pare sa fi fost predestinata pentru asta, fiindca stra-strabunica ei a dansat pentru Opera din Paris si a fost muza lui Degas insusi! Asa ca Mia se bucura din tot sufletul ca a obtinut sansa de a petrece o vara de vis la Paris, pentru a urma cursurile uneia dintre cele mai exclusiviste scoli de dans din lume. Dar lucrurile nu sunt niciodata simple precum o pirueta: rivala ei, Audrey, si instructorul de balet ii fac numai necazuri, iar Mia se trezeste ca e tot mai fermecata de Louis, care vrea sa-i arate metropola purtand-o pe Vespa lui. Si, cu toate ca vara aceea ar fi trebuit sa fie o perioada dedicata studiului, tanara va descoperi destul de repede de ce se spune ca, la Paris, dragostea pluteste in aer. Recomandari „Daca doriti o escapada pariziana, cititi aceasta carte delicioasa ca o bomboana!“ PopSugar „Fermecatoare si romantica!“ San Francisco Book Review Fragment din carte: Abia a doua zi, la finalul orelor din cursul diminetii imi dau seama cu adevarat ce se intampla: am intalnire cu Louis. O intalnire adevarata. E drept ca mai mancaseram impreuna si ca vizitaseram Parisul, dar acum e altceva. Poate pentru ca in mod normal mergi la cateva intalniri cu cineva inainte sa-l prezinti stamatusii . Imi pun hainele pe care mi le-am ales dimineata: o fusta alba , un top negru si o bratara aurie, apoi imi pulverizez o cantitate semnificativa de sampon uscat in par, imi aplic anticearcan sub ochi si balsamul meu roz preferat pe buze. Voiam sa arat bine, dar nu cum m-as fi dat peste cap pentru asta. Inainte sa ies din vestiar, arunc o privire pe hol si ma simt extremde stupid cand o fac. De obicei, iau pranzul cu Lucy , Anouk si alte cateva fete din grupa lor. Audrey nu are relatii decat cu fete de la nielul 5, dar asta nu ne deranjeaza catusi de putin. Prefer sa-mi petrec pauza cu oameni care se pot si relaxa o vreme. - Am niste lucruri de facut la pranz, o anunt la micul dejun pe Lucy, asa ca nu ma astepta, o sa-mi iau un sandvici pe drum. Imi arunca o privire intrebatoare: - Ce fel de chestii? - Doar....niste chestii, ma balbai eu, dorindu-mi sa-mi fi pregatit o poveste mai buna. Nu-mi sta in fire sa am secrete. Ba mai mult, am fost intotdeauna o carte deschisa: am incepit baletul la doi ani si am stiut inca de atunci ca asta vreau sa fac tot restul vietii. De atunci, am spus oricui a stat sa asculte ca o sa devin balerina profesionista. Nu mi-am mintit niciodata parintii ca raman peste noapte la o prietena ca sa merg, de fapt, la o petrecere sau ca mi-am terminat temele, desi nu era asa.Mai mult decat atat, ma grabeam mereu sa mi le fac, asa puteam sa-mi petrec serile si sfarsiturile de sapatamana dansand. Nu era nevoie sa inventez nimic, caci cei din jurul meu stiau mereu ce pun la cale. - Chestii? zice Lucy, pe un ton batjocoritor, apoi, ca si cum i s-ar fi aprins un beculet, spune: Nu cumva ai nevoie de tampoane? Ca am eu cateva! - Nu, eu...Sunt pe cale sa dau totul la iveala, dar reusesc sa ma abtin. Nu pot sa-i spun lui Lucy ca ma duc la o intalnire cu un tip in mijlocul orelor...pentru ca eu insami nu sunt in stare sa accept asta. In schimb, ii spun ca am nevoie de niste medicamente pentru o alergie, iar dupa expresia de pe fata ei, imi dau aseama ca minciuna mea tine.Bingo! Cand ajung la locul intalnirii , realizez ca Louis nu-mi lasase nicio adresa de cafenea sau restaurant. Stau in mijlocul strazii necunoscute si incerc sa-mi dau seama unde sunt folosindu-mi telefonul. In spatele meu sunt cateva cladiri de birouri inalte, din sticla; de-a lungul strazii sunt parcate masini. Prin fata mea trece un autobuz, care opreste la doar cativa pasi distanta, cei din statie urca, vreo cativa calatori coboara...iar eu incep sa am dubii serioase in legatura cu intalnirea asta. Dar atunci cand il vad pe Louis venind spre mine si zambesc.
Scrie parerea ta
Saruturi si croissants
Ai cumparat produsul Saruturi si croissants ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
ROMANCE – PARIS – BALET Daca ti-au placut: Emily in Paris, Love & Gelato, de Jenna Evans Welch sau Anna si sarutul frantuzesc, de Stephanie Perkins Dulce ca un macaron Ladurée, proaspata ca un croissant abia scos din cuptor, aceasta poveste incantatoare se desfasoara chiar in orasul iubirii. Mia Jenrow si-a dorit dintotdeauna sa fie balerina. Pare sa fi fost predestinata pentru asta, fiindca stra-strabunica ei a dansat pentru Opera din Paris si a fost muza lui Degas insusi! Asa ca Mia se bucura din tot sufletul ca a obtinut sansa de a petrece o vara de vis la Paris, pentru a urma cursurile uneia dintre cele mai exclusiviste scoli de dans din lume. Dar lucrurile nu sunt niciodata simple precum o pirueta: rivala ei, Audrey, si instructorul de balet ii fac numai necazuri, iar Mia se trezeste ca e tot mai fermecata de Louis, care vrea sa-i arate metropola purtand-o pe Vespa lui. Si, cu toate ca vara aceea ar fi trebuit sa fie o perioada dedicata studiului, tanara va descoperi destul de repede de ce se spune ca, la Paris, dragostea pluteste in aer. Recomandari „Daca doriti o escapada pariziana, cititi aceasta carte delicioasa ca o bomboana!“ PopSugar „Fermecatoare si romantica!“ San Francisco Book Review Fragment din carte: Abia a doua zi, la finalul orelor din cursul diminetii imi dau seama cu adevarat ce se intampla: am intalnire cu Louis. O intalnire adevarata. E drept ca mai mancaseram impreuna si ca vizitaseram Parisul, dar acum e altceva. Poate pentru ca in mod normal mergi la cateva intalniri cu cineva inainte sa-l prezinti stamatusii . Imi pun hainele pe care mi le-am ales dimineata: o fusta alba , un top negru si o bratara aurie, apoi imi pulverizez o cantitate semnificativa de sampon uscat in par, imi aplic anticearcan sub ochi si balsamul meu roz preferat pe buze. Voiam sa arat bine, dar nu cum m-as fi dat peste cap pentru asta. Inainte sa ies din vestiar, arunc o privire pe hol si ma simt extremde stupid cand o fac. De obicei, iau pranzul cu Lucy , Anouk si alte cateva fete din grupa lor. Audrey nu are relatii decat cu fete de la nielul 5, dar asta nu ne deranjeaza catusi de putin. Prefer sa-mi petrec pauza cu oameni care se pot si relaxa o vreme. - Am niste lucruri de facut la pranz, o anunt la micul dejun pe Lucy, asa ca nu ma astepta, o sa-mi iau un sandvici pe drum. Imi arunca o privire intrebatoare: - Ce fel de chestii? - Doar....niste chestii, ma balbai eu, dorindu-mi sa-mi fi pregatit o poveste mai buna. Nu-mi sta in fire sa am secrete. Ba mai mult, am fost intotdeauna o carte deschisa: am incepit baletul la doi ani si am stiut inca de atunci ca asta vreau sa fac tot restul vietii. De atunci, am spus oricui a stat sa asculte ca o sa devin balerina profesionista. Nu mi-am mintit niciodata parintii ca raman peste noapte la o prietena ca sa merg, de fapt, la o petrecere sau ca mi-am terminat temele, desi nu era asa.Mai mult decat atat, ma grabeam mereu sa mi le fac, asa puteam sa-mi petrec serile si sfarsiturile de sapatamana dansand. Nu era nevoie sa inventez nimic, caci cei din jurul meu stiau mereu ce pun la cale. - Chestii? zice Lucy, pe un ton batjocoritor, apoi, ca si cum i s-ar fi aprins un beculet, spune: Nu cumva ai nevoie de tampoane? Ca am eu cateva! - Nu, eu...Sunt pe cale sa dau totul la iveala, dar reusesc sa ma abtin. Nu pot sa-i spun lui Lucy ca ma duc la o intalnire cu un tip in mijlocul orelor...pentru ca eu insami nu sunt in stare sa accept asta. In schimb, ii spun ca am nevoie de niste medicamente pentru o alergie, iar dupa expresia de pe fata ei, imi dau aseama ca minciuna mea tine.Bingo! Cand ajung la locul intalnirii , realizez ca Louis nu-mi lasase nicio adresa de cafenea sau restaurant. Stau in mijlocul strazii necunoscute si incerc sa-mi dau seama unde sunt folosindu-mi telefonul. In spatele meu sunt cateva cladiri de birouri inalte, din sticla; de-a lungul strazii sunt parcate masini. Prin fata mea trece un autobuz, care opreste la doar cativa pasi distanta, cei din statie urca, vreo cativa calatori coboara...iar eu incep sa am dubii serioase in legatura cu intalnirea asta. Dar atunci cand il vad pe Louis venind spre mine si zambesc.
Acorda un calificativ