Istoria Insulei

Ai cumparat produsul Istoria Insulei ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Istoria Insulei , de Evgheni Vodolazkin, autorul bestsellerului ”Laur”. Evgheni Vodolazkin a publicat r omanul Laur in anul 2012 si a fost revelația literară a anului 2013 în Rusia, fiind dublu câștigător al Premiului Bolșaia Kniga – Premiul întâi și Premiul cititorilor – și câștigător al Premiului Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi). Tot în 2013, romanul a fost nominalizat pe lista scurtă la premiile Naționalnii Bestseller (Bestsellerul Național) și Russkii Buker (Booker Rus). Publicat în 2016, Aviatorul (Aviator; Humanitas Fiction, 2017) s-a aflat pe lista scurtă a principalelor premii literare din Rusia, câștigând un dublu Bolșaia Kniga - Premiul al doilea și Premiul cititorilor, Locul al treilea. Descrierea cartii ” Istoria Insulei ”: O insula care nu exista pe harta, dar a carei existenta nu e umbrita de nici o urma de indoiala.  N-o gasim in manualele de istorie, dar istoria ei e dureros de cunoscuta. In acest roman cu accente de mister, Evul Mediu se impleteste cu prezentul, destinele popoarelor cu cele personale, tragicul cu grotescul si ironia blanda.  Printi drepti si luminosi convietuiesc in mod firesc cu presedinti, cronicari si proroci, cu un stapan al albinelor si un motan vorbitor. Conform unei prorociri stravechi, Insula e amenintata de mari incercari. Va reusi oare sa supravietuiasca, atunci cand pamantul va începe sa se cutremure sub picioarele locuitorilor ei? Romanele scrise de autorul Evgheni Vodolazkin sunt: Laur Aviatorul Soloviov si Larionov Brisbane Istoria Insulei „In timp ce lucram la romanul Laur, am fost vraci, «om al lui Dumnezeu», pelerin si calugar. Acum, un deceniu mai tarziu, m-am incumetat sa devin cronicar – si am simtit cat de mare e povara celor care consemneaza faptele trecatoare. Istoria e unul dintre numele experientei. In cele din urma, din viata ramane numai istoria. Romanul e dedicat, fireste, doar unei bucati de uscat, dar, asemenea unei picaturi de apa, oglindeste mult mai mult.“ — EVGHENI VODOLAZKIN „Romanul e o meditatie adanca despre timp si despre sensul istoriei. Despre faptul ca nu intotdeauna cuvantul scris are forta si sens. Despre cum timpurile influenteaza soarta omului. Despre cum imperiile se nasc si pier, dar dragostea adevarata nu e nicidecum vremelnica. Despre faptul ca relatiile dintre oameni au ramas si astazi exact la fel cum erau cu secole in urma.“ — labirint.ru Fragment din carte: Eu , mult pacatosul calugar Nektari , continui lunga mea povestire si ma bucur din suflet sa va fac cunoscut ca Imperiul Apagon a cazut. Cand Insulei i-a fost redata independenta, cetatenii tarii noastre au dorit ca ea sa fie carmuita, ca mai inainte, de printul Parfeni, caci il iubeau. El se aratase a fi un conducator intelept si un om bun la suflet, si in anii domniei sale personale, si ca guvernator al imperatorilor. Multi scapasera teferi in Insula numai datorita interventiei lui, dar despre asta au scris predecesorii mei povestind despre domnia imperatorilor. La cererea lui Parfeni, dupa eliberarea Insulei s-a adus la cunostinta ca el va carmui impreuna cu printesa Ksenia. Si cu toate ca nici inainte puterea nu ii apartinuse numai lui personal, anuntarea coguvernarii corespundea mai mult, dupa parerea lui, prorocirii lui Agafon Inaintevazatorul. In afara de aceasta, deoarece prin casatoria lor se unisera doua ramuri princiare. coguvernarea era o implinire vizibila a acestei uniri. Trupele apagone au plecat, si plecarea lor le a fost la fel de linistita si de lipsita de sange ca si aparitia lor odinioara. Cei mai multi martori ai venirii lor, iar dupa aceea, dupa multa vreme , si ai plecarii lor acasa, si-au dat seama cu tristete ca devenisera cu 150 de ani mai batrani. Dar acestia erau foarte putini, caci majoritatea celor care fusesera pe-atunci, potrivit ordinii firesti a lucrurilor, zaceau de mult in morminte. Dupa cum si pe corabii au urcat cu totul altii decat cei care coborasera. Se schimbasera in mod corespunzator si corabiile, care devenisera la vremea aceea vapoare. Se schimbasera pana si imperatorii, fiecaruia dintre ei fiindu i inchinat in cronica, in calitate de carmuitor al Insulei, unn capitol aparte.