Numarul cu care se incheie primul an al aparitiei revistei literare Libris se afla, cumva, sub semnul amintirii a ceea ce s-a petrecut in literatura romana in deceniile de opresiune. Dialogul Daniel Cristea-Enache – Nicolae Manolescu, dar si textele lui Gellu Dorian, Daniel Dragan, Ion Topolog, Ion Simut, Tess Gallagher trimit direct sau pe ocolite la acea perioada in care raportarile diferite la ideologie fragmentau literatura unitara in literaturi paralele. Dar, pentru a continua pledoaria profesorului Ion Simut, dupa 1990 lucrurile nu s-au asezat altfel in albie. Doar ca ideologiile politice au fost inlocuite de cele de piata. In acest orizont, literaturi paralele se manifesta azi ca in zorii proletcultismului. Diferenta majora consta in faptul ca, de la infiintarea sa (in 25 martie 1949) pana in prezent, Uniunea Scriitorilor din Romania (U.S.R.) nu a fost vreodata atat de agresata. In ciuda faptului ca are stabilitate financiara, ca cele douazeci de filiale si noua reviste ale ei functioneaza normal, in ciuda faptului ca proiectele realizate sunt consistente si importante, agresiunea capata proportii. In ultimii trei ani Uniunea Scriitorilor a fost tarata in numeroase procese. In momentul de fata sunt 67 de dosare deschise in instanta impotriva uniunii. In actiunile in justitie conexe celor 67 de dosare uniunea a facut peste 70 de interventii. Importante resurse materiale si financiare sunt risipite pentru a raspunde orgoliului ranit al unor persoane sau cine stie caror interese. Si enorm timp pentru a para toate acele actiuni murdare, care depasesc pana si absurdul kafkian in proiectia masinatiunii agresive. Atat de mare sa fie orgoliul? Atat de potenti financiar sa fie cei care sustin prin actiunile deschise in instanta cheltuieli judecatoresti estimate la circa cincizeci de mii de euro? Sau, intamplator, decredibilizarea U.S.R. chiar beneficiaza de o sustinere financiara consistenta, cu tinta? Cu siguranta, asupra agresiunii indreptate impotriva uniunii se vor apleca, peste deja celebrii„cincizeci de ani”, generatii de istorici literari, asa cum actualele generatii se apleaca asupra efectelor proletcultismului revarsat dinspre Moscova peste literatura romana a anilor de dupa Razboi. In Romania s-a pastrat, dupa Revolutie, cea mai puternica asociatie scriitoriceasca din Sud-Estul Europei. Poate de aceea U.S.R. deranjeaza. Poate pentru ca Uniunea Scriitorilor a ramas o institutie de utilitate publica si de interes national. Poate pentru ca interesul national major este sa avem identitate culturala. Iar aceasta identitate s-a construit in acord cu imbatranitul, dar stabilul principiu al autonomiei estetice. Cat despre literaturile paralele, se doreste a fi citite altfel. - Adrian Lesenciuc, redactor-sef
Scrie parerea ta
Revista literara Libris Nr. 4 - Decembrie 2017
Ai cumparat produsul Revista literara Libris Nr. 4 - Decembrie 2017 ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Numarul cu care se incheie primul an al aparitiei revistei literare Libris se afla, cumva, sub semnul amintirii a ceea ce s-a petrecut in literatura romana in deceniile de opresiune. Dialogul Daniel Cristea-Enache – Nicolae Manolescu, dar si textele lui Gellu Dorian, Daniel Dragan, Ion Topolog, Ion Simut, Tess Gallagher trimit direct sau pe ocolite la acea perioada in care raportarile diferite la ideologie fragmentau literatura unitara in literaturi paralele. Dar, pentru a continua pledoaria profesorului Ion Simut, dupa 1990 lucrurile nu s-au asezat altfel in albie. Doar ca ideologiile politice au fost inlocuite de cele de piata. In acest orizont, literaturi paralele se manifesta azi ca in zorii proletcultismului. Diferenta majora consta in faptul ca, de la infiintarea sa (in 25 martie 1949) pana in prezent, Uniunea Scriitorilor din Romania (U.S.R.) nu a fost vreodata atat de agresata. In ciuda faptului ca are stabilitate financiara, ca cele douazeci de filiale si noua reviste ale ei functioneaza normal, in ciuda faptului ca proiectele realizate sunt consistente si importante, agresiunea capata proportii. In ultimii trei ani Uniunea Scriitorilor a fost tarata in numeroase procese. In momentul de fata sunt 67 de dosare deschise in instanta impotriva uniunii. In actiunile in justitie conexe celor 67 de dosare uniunea a facut peste 70 de interventii. Importante resurse materiale si financiare sunt risipite pentru a raspunde orgoliului ranit al unor persoane sau cine stie caror interese. Si enorm timp pentru a para toate acele actiuni murdare, care depasesc pana si absurdul kafkian in proiectia masinatiunii agresive. Atat de mare sa fie orgoliul? Atat de potenti financiar sa fie cei care sustin prin actiunile deschise in instanta cheltuieli judecatoresti estimate la circa cincizeci de mii de euro? Sau, intamplator, decredibilizarea U.S.R. chiar beneficiaza de o sustinere financiara consistenta, cu tinta? Cu siguranta, asupra agresiunii indreptate impotriva uniunii se vor apleca, peste deja celebrii„cincizeci de ani”, generatii de istorici literari, asa cum actualele generatii se apleaca asupra efectelor proletcultismului revarsat dinspre Moscova peste literatura romana a anilor de dupa Razboi. In Romania s-a pastrat, dupa Revolutie, cea mai puternica asociatie scriitoriceasca din Sud-Estul Europei. Poate de aceea U.S.R. deranjeaza. Poate pentru ca Uniunea Scriitorilor a ramas o institutie de utilitate publica si de interes national. Poate pentru ca interesul national major este sa avem identitate culturala. Iar aceasta identitate s-a construit in acord cu imbatranitul, dar stabilul principiu al autonomiei estetice. Cat despre literaturile paralele, se doreste a fi citite altfel. - Adrian Lesenciuc, redactor-sef
Acorda un calificativ