Deasupra orasului este cerul - Horia Garbea

Ai cumparat produsul Deasupra orasului este cerul - Horia Garbea ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Ne reamintim cu bucurie, la inceputul acestui an, ca au aparut pana in prezent, cu sprijinul institutii partenere si al Editurii Neuma, cinci antologii, numarand-o si pe aceasta. (...) Multumesc colegilor care au colaborat, unii chiar la toate. La editia de fata, au raspuns invitatiei dea trimite un singur poem pe tema aleasa, 67 de membri ai filialei noastre, Bucuresti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din Romania, etaland o mare diversitate de stiluri, dar situandu-se si de aceasta data de partea valorii literare. Poetii din filiala, cei mai multi din Bucuresti, dar si cativa din alte orase, au reflectat cu sensibilitate la albastrul cerului asa cum se vede dintre cladirile unui oras, plin de constructii care limiteaza privirea. Este o realitate pe care nu o putem ocoli, dar o putem descrie si incarca de semnificatii pe masura ideilor noastre de autori citadini. - Horia Garbea Pentru a cincea oara, Editura Neuma participa la editarea antologiei anuale a Filialei Bucuresti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din Romania. Este o bucurie si o colaborare fireasca pentru ca multi dintre poetii cuprinsi in volum au publicat in revista NEUMA in cei peste sase ani de aparitie a sa, iar un numar insemnat dintre ei au unul sau mai multe volume in colectiile de poezie contemporana ale editurii. - Andrea H. Hedes. Zapada mieilor - Varujan Vosganian merita sa ne priviti, diminetile, in padurea Baneasa, cainele Spiddy, un ciobanesc de culoarea primei zapezi care si anul asta intarzie sa vina (de altfel, numele lui intreg e Spidag, ceea ce pe armeneste inseamna alb ca zapada) si eu, cu mainile adanc infipte in buzunar, ca si cum faptele ar putea fi ascunse, socotind din mers ca tacerile asi au si ele limba materna Spiddy amusina trunchiurile care coboara in radacini nevazute eu privesc crengile subtiate din varf si mi le inchipui ca radacinile unor copaci nevazuti el rascoleste cu botul, cautand in frunzisul jilav eu privesc norii care intrupeaza, pe rand, nalucile mele fiecare c-o jumatate de lume peste care adauga o jumatate a lui ingerul din vazduh asi imagineaza vedeniile mele intre catelul pamantului si al cerului, si ei tot albi, tot spidag mi-e teama ca zapada mieilor, cea din urma ninsoare, cu-atata timp netrait, iarna asta o sa cada inaintea primei ninsori (din ciclul, in curs de publicare, Poemele molimei)