Casatoria, cale spre sfintenie - David Si Mary Ford

Ai cumparat produsul Casatoria, cale spre sfintenie - David Si Mary Ford ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

De buna seama, exista mai multe feluri de a inchipui dragostea pentru aproapele: monahismul si casatoria sunt, in egala masura, "taine ale iubirii". Insa forma de temelie pentru comuniune ramane dragostea de inceput dintre barbat si femeie sub taina casatoriei. Dovada sunt nenumaratele pilde - reunite in aceasta carte - de sfinti canonizati care au fost casatoriti, dar pe care viata conjugala nu i-a impiedicat sa ajunga pe cele mai inalte culmi ale duhovniciei. Cuprins Cuvant inainte Prefata Introducere Vietile sfintilor casatoriti Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Sfinti fara data de pomenire Note Indice AUGUST Sfanta Teoclita Facatoarea de Minuni (3 august, sec. IX) Teoclita a fost o femeie sfanta inca din tinerete. Parintii sai i-au randuit sa se casatoreasca cu Zaharia, un barbat de un gand cu ea, iubitor de Hristos si de virtute. Dupa casatorie, ea a continuat sa traiasca la fel ca inainte, dand mereu milostenie. Chiar daca erau bogati, ea muncea cu mainile ei, slujind slugilor, saracilor si celor apropiati. Incerca intotdeauna sa apuce pe calea smereniei. Sfanta Teoclita iubea citirea Sfintelor Scripturi si incerca mereu sa traiasca ceea ce citea. si-a petrecut intreaga viata in acest chip sfant si a fost aflata vrednica sa-si cunoasca vremea mortii. Dupa adormirea ei (la inceputul veacului al noualea), moastele ei au ramas neputrezite, facandu-se izvor de vindecari. Sfantul Miron (8 august, Creta, sec. IV) Sfantul Miron a fost un taran casatorit din Cnossos, Creta. Pentru marea sa mila fata de saraci, el impartea bucuros si din belsug roadele muncii sale cu ei, cautand intotdeauna sa le aduca mangaiere. Odata, a gasit niste hoti ce furau granele de pe aria sa. Fara a le spune cine este, i-a ajutat sa-si umple sacii si i-a ridicat el insusi, pentru ca hotii sa-i poata lua in spate. Sotia sa a murit destul de tanara, iar dupa moartea ei, el s-a daruit si mai mult citirii dumnezeiestilor Scripturi, mergand la biserica si facand fapte bune. Pentru virtutile lui neobisnuite a fost randuit preot, iar mai apoi a fost sfintit episcop. A facut multe minuni in numele Domnului, atat in timpul vietii, cat si dupa moarte. A trecut la odihna prin anul 350, traind o suta de ani. Sfanta Irina a Constantinopolului si Imparatul Kaloioan (13 august, Ungaria si Constantinopol, sec. XII) Imparatul bizantin Alexie I Comnenul si imparateasa Irina, fiind crestini evlaviosi, au cautat o sotie modesta si credinciosa pentru fiul lor Ioan, urmasul la tron. Ei au aflat o candidata desavarsita in printesa Pyrisca a Ungariei, fiica regelui Ladislau I. Era virtuoasa si foarte frumoasa, cu par lung roscat. Venind la Constantinopol, ea s-a alaturat Bisericii Ortodoxe, luand numele de Irina. S-a maritat cu Ioan in 1104. Dupa ce ea si sotul ei au ajuns pe tronul imperial, in 1118, ea s-a dovedit a fi o imparateasa vrednica. A crescut patru fii si patru fiice, in chip cuvios si demn, cum se cuvenea rangului lor imperial. Inainte de a fi fost incoronata imparateasa si-a dat toata averea saracilor. Cu trecerea anilor, a ajuns a fi tot mai interesata de viata duhovniceasca. Repeta adeseori cuvintele Proorocului David: Ce folos este intru sangele meu (adica: mostenirea mea imparateasca), cand ma pogor eu intru stricaciune? (Ps. 29, 9). Ea slujea lui Hristos indeosebi prin slujirea saracilor si a celor aflati in nevoi. I se spunea „Primitoarea de straini“ si se imbraca cu vesminte simple, „mai curand de calugarita, decat de imparateasa“. si neincetat isi indemna sotul sa ajute pe cei nevoiasi. Sotul ei, imparatul Ioan Comnenul, era poreclit „Kaloioan“ (kalos in greceste inseamna atat „frumos“, cat si „bun“). Cum spune una dintre Vieti: „Chipul sau masliniu, cu trasaturi clare si ochi nobili i-a adus aceasta porecla; insa supusii sai credinciosi spuneau cu bucurie ca ea se datora mai curand firii sale stralucite si felului ocarmuirii sale“. Chiar la inceputul domniei sale s-a descoperit un complot impotriva lui, condus de sora sa Ana, dar el i-a tratat pe conspiratori cu multa ingaduinta. Era impotriva luxului inutil si risipitor, iar sub domnia sa si a sfintei sale imparatese viata de curte a Bizantului si-a aflat o noua randuiala si simplitate. Insuflata de Dumnezeu si cu ajutorul sotului ei, Irina a supravegheat zidirea Manastirii Pantocratorului din Constantinopol, langa Biserica Sfintilor Apostoli. Ea a supravegheat si zidirea frumoasei biserici a manastirii, ca si a arhondaricului si caminului de batrani din apropiere. Intr-o zi, ea l-a adus pe sotul ei in nou-zidita biserica a manastirii si, aruncandu-se la pamant si plangand, a strigat: „Primeste, Stapane, templul zidit de Dumnezeu prin harul Tau“. si zicea ca nu se va ridica pana ce sotul sau nu-i va fagadui ca va da in continuare bisericii si manastirii aceleia tot ajutorul banesc pentru a-i asigura viitorul. El a incuviintat, si timp de veacuri aceasta a fost una din manastirile cele mai insemnate ale capitalei. Imparateasa Irina era probabil cea mai puternica si cu siguranta una dintre cele mai bogate femei din intreaga lume in acea vreme. Insa asa de mult dorea imparateasa sa lase lucrurile vietii acesteia si sa caute numai cele ceresti, incat in anii sai cei de pe urma a intrat in viata monahala, cu blagoslovenia sotului ei, luand numele de Xenia. si-a petrecut ultimele zile intr-o manastire din Vithinia (Asia Mica). Moastele sale au fost aduse inapoi in capitala, spre a fi asezate in Manastirea Pantocratorului, intemeiata de ea. Sotul ei, imparatul Kaloioan, a hotarat sa ramana credincios minunatei si evlavioasei sale sotii, refuzand a se mai gandi la casatorie dupa moartea ei. La scurt timp dupa aceea, la 8 aprilie 1143, el si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, dupa ce isi zgariase mana intr-o sageata otravita. A fost inmormantat langa sotia sa. In marea biserica a Sfintei Sofii din Constantinopol se afla o splendida icoana in mozaic, infatisand pe imparatul Ioan al II-lea Comnenul si pe imparateasa Irina, stand de-o parte si de alta a Maicii Domnului cu pruncul Iisus. Ioan tine o punga cu bani, simbol al generozitatii sale fata de Hristos si de Biserica Sa. Sfintii Isaac si Rebeca (21 august, Palestina, cca. 1900 i.H.) Sfantul Isaac a fost un copil din fagaduinta, un copil zamislit in chip minunat si nascut de Sarra la batranete. Era copilul din care trebuia sa rasara neamul lui Israil; prin urmare, el a fost unul dintre stramosii directi ai lui Iisus Hristos. Mai mult, el este recunoscut de Biserica ca o imagine prooroceasca sau chip al lui Hristos, prin faptul ca era fiul nevinovat si unic pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam sa-l aduca jertfa. Lemnul pentru focul jertfei, pe care, dupa predania rabinica, l-a purtat de bunavoie in spate cand urcau muntele, preinchipuie Crucea lui Hristos. Iar izbavirea lui de catre Dumnezeu de la moarte s-a intamplat in a treia zi (Facere 22, 1-19). Cand Isaac a ajuns la varsta potrivita pentru casatorie, tatal sau Avraam a trimis o sluga credincioasa inapoi in patria sa din Mesopotamia, spre a-i gasi o sotie. Ca raspuns la rugaciune si prin calauzirea proniei dumnezeiesti, a fost gasita Rebeca (Facere 24, 2-61). Rebeca, femeia aleasa de Dumnezeu, a fost adusa de sluga omului cel ales, „si a iubit-o pe dansa“: Iar Isaac mergea prin pustie spre fantana vedeniei, si locuia in pamantul cel de miazazi. si a iesit Isaac ca sa se plimbe la camp catre seara si cautand cu ochii a vazut camilele venind. si cautand Rebeca cu ochii a vazut pe Isaac si a sarit de pe camila. si a zis catre sluga: Cine este omul acela care merge pe camp spre intampinarea noastra? si a zis sluga: Acesta este stapanul meu; iar ea luandu-si valul, s-a acoperit. si a spus sluga lui Isaac toate cate a facut. si a intrat Isaac in casa mumei sale, si a luat pe Rebeca si s-a facut lui femeie, si a iubit-o pe dansa, si s-a mangaiat Isaac pentru Sarra muma-sa (Facere 24, 62-67). Isaac, preinchipuirea lui Hristos, iubeste pe sotia sa, Rebeca, preinchipuirea Bisericii: dintre primii trei patriarhi, numai Isaac a avut o singura sotie. De-aceea, dintre cei trei, el si Rebeca sunt cei mai potriviti sa infatiseze casatoria crestina. Poate de aceea Isaac si Rebeca sunt pomeniti mai des decat ceilalti in slujba cununiei. Iata doua pomeniri ale lor din aceasta slujba: Preotul: Dumnezeule cel vesnic, Care pe cele despartite le aduni intru unire si ai pus dragostea legatura neintrerupta; Cel ce bine ai cuvantat pe Isaac si pe Rebeca si ai aratat pe ei mostenitori fagaduintei Tale; Insuti binecuvanteaza si pe robii Tai acestia... Preotul: Doamne, Dumnezeul nostru, Care impreuna cu sluga patriarhului Avraam ai calatorit in Mesopotamia, trimitandu-l sa logodeasca femeia stapanului sau Isaac si prin mijlocirea scoaterii de apa ai descoperit lui sa logodeasca pe Rebeca: Insuti binecuvanteaza logodna robilor Tai acestora... si este interesant de observat ca slujba cununiei mai spune ca Dumnezeu a „daruit pe Isaac Rebecai“, chiar daca in relatarea de la Facere Rebeca este cea adusa de sluga lui Isaac. Cantarea a 6-a, Duminica Sfintilor Stramosi (11-17 decembrie) Inchipuire lamurita a patimii lui Hristos te-ai facut, Preafericite Isaac, adus fiind a te jertfi de buna-placere parinteasca. Pentru aceasta fericit esti si prieten de aproape al lui Dumnezeu te-ai aratat cu adevarat, locuind impreuna cu toti dreptii.