Casa de inchiriat - Cristian Luca

Ai cumparat produsul Casa de inchiriat - Cristian Luca ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Am intrat in curte si mi s-a parut ca nu mai fusesem acolo de ani intregi, nu de cateva saptamani. Cand am intrat in casa, mi s-a parut ca vine peste mine iar toata copilaria. Petru mi-a deschis zambind, dar parca nici nu il vad. Ma uit peste tot, asteptand sa aud discutia, aparent serioasa, dintre Elena si bunicul, sau pe mama strigandu-ne pe rand, ori pe tata intrebandu-ne cum ne-a placut astazi la scoala. - Ma bucur sa va vad, domnilor, spune Petru bucuros. Nici nu stiu cum sa va primesc, pentru ca, de fapt, e casa voastra. Mi se pare ciudat sa va invit sa intrati, continua el glumind. Ma vede ca sunt un pic absent, ca privesc prin casa peste tot, si simt nevoia sa ii spun: - Au venit peste mine, asa brusc, o multime de amintiri. De parca am lipsit de aici ani intregi, nu doar doua luni si ceva. Parca o aud pe Elena cum ii raspunde tatalui nostru, la intrebarea lui despre cum ne-am simtit la scoala. Ea era in clasa intai, dupa primele trei zile de scoala, iar noi doi eram deja la gimnaziu. Si, cu o fata cumva serioasa, ii spune tatalui meu ca e bine la scoala, de asta a mers si ieri, si astazi, dupa care il intreaba serios de ce trebuie sa mearga in fi ecare zi. Adrian zambi si el si comenta ceva. Nu l-am auzit prea bine, pentru ca mintea mea era inca ocupata cu amintirile. Am trecut de hol si am intrat in biblioteca, fara sa astept sa vad ce spune Adrian sau ce raspunde Petru. M-am bucurat cumva sa vad ca nu se schimbase nimic in camera, desi eram constient ca acolo era acum cabinetul lui Petru si ar fi fost foarte normal sa nu mai fi e totul la fel. Aparusera mai multe carti asezate pe birou sau unele chiar pe jos. Geamurile erau deschise si intra o lumina placuta, odata cu aerul curat. Am deschis usile dulapului unde stiam ca erau toate fotografi ile cu noi, asezate in cutii de Adrian. Le stransese pe toate, din toata casa, dupa moartea Elenei. Am deschis cutiile pe rand si am scos toate fotografi ile. Petru si Adrian stateau in pragul usii si ma priveau fara sa scoata un cuvant. - Trebuie sa iti povestim ceva, am spus eu. Trebuie sa itipovestim despre Elena, sora noastra.