O poveste cu talc despre profunzimea gestului de a merge in intampinarea aproapelui si de a-l asculta Ne ostenim zilnic, in diverse situatii de comunicare, sa ne facem auzit mesajul. Dar suntem cu adevarat dispusi sa ne si ascultam aproapele? Cartea Am o mica problema, a spus ursul , scrisa de Heinz Janisch si ilustrata de Silke Leffler, ne ajuta sa ne lamurim asupra raspunsului. Povestirea detaliaza parcursul unui urs aflat in cautarea unei solutii. Confruntandu-se cu o problema aparent nesemnificativa, acesta cauta raspunsuri in diverse parti. De aceea, inventatorul ii ofera doua aripi, croitorul ii daruieste o esarfa sic, vanzatorul ambulant ii agata la gat un lant cu talisman norocos, iar femeia care statea in fata magazinului ii aduce un borcan cu miere aerata. Dar care era cu adevarat problema ursului si ce cauta el, de fapt?Ei bine, pana sa descoperim finalul fericit care intrezareste solutionarea framantarii, relevanta este succesiunea celor opt intalniri ale ursului cu personajele care doresc sa-l ajute, descoperind cititorului un hiat intre asteptare si realitate. Dialogurile initiate de urs se deruleaza sablonard, simuland comunicarea. Prins intr-un joc narativ care mimeaza absurdul, acesta primeste solutii inainte de a-si fi exprimat oful, problema lui picand in derizoriu. Astfel, din neputinta de a se racorda macar superficial la fiinta ursului, personajele genereaza raspunsuri nefondate. Mai mult decat atat, acestea disimuleaza personalitatea emitatorilor, tradand si lipsa lor de empatie. Din acest punct de vedere, cautarea ursului se transforma in incercarea acestuia de a-si insusi falsele solutii primite. Insa problema lui era tot acolo, mascata de proiectiile celor din jur, iar el devenise ceea ce-i spusesera ceilalti ca trebuie sa devina. Bagatelizata de-acum, problema ursului era, de fapt, frica de intuneric. Iar intalnirea acestuia cu musca ne dezvaluie si solutioneaza totodata acest aspect. In primul rand, pentru ca ursul este ascultat. Simpla prezenta a mustei si rabdarea de a-l fi lasat sa se confeseze diminueaza incordarea launtrica a acestuia, facandu-l sa se simta mai bine. In plus, musca se manifesta si ca prezenta activa, dorind sa-i fie alaturi si in continuare. Aceasta si-a gasit loc pe umarul ursului, pentru a porni la drum impreuna. Oglinda narativa a lumii in care traim, dar si a noastra ca emitatori si receptori de mesaje, cartea Am o mica problema, a spus ursul , scrisa de Heinz Janisch si ilustrata de Silke Leffler, ne provoaca la o scrutare a propriei fiinte: suntem dispusi sa ascultam mai mult decat sa vorbim?
Scrie parerea ta
Am o mica problema, a spus ursul - Heinz Janisch, Silke Leffler
Ai cumparat produsul Am o mica problema, a spus ursul - Heinz Janisch, Silke Leffler ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
O poveste cu talc despre profunzimea gestului de a merge in intampinarea aproapelui si de a-l asculta Ne ostenim zilnic, in diverse situatii de comunicare, sa ne facem auzit mesajul. Dar suntem cu adevarat dispusi sa ne si ascultam aproapele? Cartea Am o mica problema, a spus ursul , scrisa de Heinz Janisch si ilustrata de Silke Leffler, ne ajuta sa ne lamurim asupra raspunsului. Povestirea detaliaza parcursul unui urs aflat in cautarea unei solutii. Confruntandu-se cu o problema aparent nesemnificativa, acesta cauta raspunsuri in diverse parti. De aceea, inventatorul ii ofera doua aripi, croitorul ii daruieste o esarfa sic, vanzatorul ambulant ii agata la gat un lant cu talisman norocos, iar femeia care statea in fata magazinului ii aduce un borcan cu miere aerata. Dar care era cu adevarat problema ursului si ce cauta el, de fapt?Ei bine, pana sa descoperim finalul fericit care intrezareste solutionarea framantarii, relevanta este succesiunea celor opt intalniri ale ursului cu personajele care doresc sa-l ajute, descoperind cititorului un hiat intre asteptare si realitate. Dialogurile initiate de urs se deruleaza sablonard, simuland comunicarea. Prins intr-un joc narativ care mimeaza absurdul, acesta primeste solutii inainte de a-si fi exprimat oful, problema lui picand in derizoriu. Astfel, din neputinta de a se racorda macar superficial la fiinta ursului, personajele genereaza raspunsuri nefondate. Mai mult decat atat, acestea disimuleaza personalitatea emitatorilor, tradand si lipsa lor de empatie. Din acest punct de vedere, cautarea ursului se transforma in incercarea acestuia de a-si insusi falsele solutii primite. Insa problema lui era tot acolo, mascata de proiectiile celor din jur, iar el devenise ceea ce-i spusesera ceilalti ca trebuie sa devina. Bagatelizata de-acum, problema ursului era, de fapt, frica de intuneric. Iar intalnirea acestuia cu musca ne dezvaluie si solutioneaza totodata acest aspect. In primul rand, pentru ca ursul este ascultat. Simpla prezenta a mustei si rabdarea de a-l fi lasat sa se confeseze diminueaza incordarea launtrica a acestuia, facandu-l sa se simta mai bine. In plus, musca se manifesta si ca prezenta activa, dorind sa-i fie alaturi si in continuare. Aceasta si-a gasit loc pe umarul ursului, pentru a porni la drum impreuna. Oglinda narativa a lumii in care traim, dar si a noastra ca emitatori si receptori de mesaje, cartea Am o mica problema, a spus ursul , scrisa de Heinz Janisch si ilustrata de Silke Leffler, ne provoaca la o scrutare a propriei fiinte: suntem dispusi sa ascultam mai mult decat sa vorbim?
Acorda un calificativ