Tu, adica eu - Marina Dumitrescu

Ai cumparat produsul Tu, adica eu - Marina Dumitrescu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Versurile, aceste fosile purtand "memoria insomniilor"... Volumul Tu, adica eu (Vinea, 2019), semnat de Marina Dumitrescu, scapara in frisonul poetic imagini emblematice, in care se-ntretaie urme, omenesti, dumnezeiesti. Prezente se-ntrepatrund: tot impreuna tot toamna / printre copacii in flacari , fiecare intr-o lupta cu ingerul celuilalt, spre dobandirea isihiei: fiecare / la tranta cu singuratatea celuilalt / ce liniste s-ar lasa pe neasteptate .Gestul isi raspandeste stralucirea chenotica: sterge-mi penumbrele (...) scoate-ma / din fotografii, mai sloboda / ca niciodata nicaieri cad / in genunchi . Zgomotul strazii se estompeaza, intr-o eflorescenta cu patina adancimilor: zumzetul strazii / absent, toate florile negre , in care celalalt e ascunzisul perfect: ne-am ascuns / ca strutii intr-o / imbratisare , fara de care s-ar salbatici / pe dinauntru cristalele .Amintirile cauta febril o rememorare de taina: vrem sa-ti cunoastem raiul (...) / noi, amintirile tale , pentru care se roaga miezul pietrei din noi.Printre primele flori de visin / imprastiate de vant , irumpe simtamantul de gratie al starii descoperite in fata lui Dumnezeu si al vorbirii cu El: ce bine imi cunosti / dantela marginirilor .Intalnirea de la rascruce trece la limita lumea in poezie, odata cu un dar inefabil: totul a trecut in poezie, mereu / ai lasat de la Tine acel ceva si o activare a conditiei euharistice: e firesc sa se rupa cate ceva din mine / oridecateori (...) multumesc .Marturisirea "handicapului" existential in raport cu starea paradisiaca zugravita de dimineata care nu a tradat niciodata are loc firesc, cu smerenie si speranta. In felul ei unic, poezia apare ca un "survol al tamaduirii", la care cititorul e invitat sa participe. -Florin Caragiu