Religie, politica si mit Ed.2 - Andrei Oisteanu

Ai cumparat produsul Religie, politica si mit Ed.2 - Andrei Oisteanu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Volumul cuprinde studii, articole si eseuri scrise in perioada 1984-2014, unele inedite, despre viata si opera lui Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Sint abordate si aspecte delicate sau controversate, precum simpatia legionara a lui Eliade sau asasinarea lui Culianu, autorul urmarind in general modul brutal si tragic in care, in diverse feluri, politica a influentat destinele celor doi istorici ai religiilor. „Draga Andrei Oisteanu, N-am putut citi decit astazi «Legenda romaneasca a potopului». Studiul «Dumitale» m-a entuziasmat. Ar trebui publicat intr-o revista straina «de specialitate» ( i.e. folclor, romanistica, istoria religiilor). Sugerez Revue de l’Histoire des Religions . Daca pregatesti versiunea franceza, o pot prezenta eu revistei. Din iunie imi poti trimite versiunea franceza la: 4, Place Charles Dullin, 75018 Paris ( recomandat! ). Ti-am citit mai demult si alte lucrari ( Ethnologica 1983, Vatra 12/1983, Viata Romaneasca 6/1984). Sper ca le vom putea discuta impreuna. Cu prietenie, al Dumitale, Mircea Eliade, Chicago, 23 noiembrie 1984” „Domnule Oisteanu, Am citit cu foarte mare interes cartea dumneavoastra Gradina de dincolo si cred ca este o aparitie deosebit de interesanta in cultura romana, chiar importanta. Prin aceasta lectura mi-am dat seama carei traditii romanesti ii apartineti. Ma gindesc ca, intr-un fel, dumneavoastra va reclamati de la Parvan si va puteti prezenta ca un urmas al lui. Este o directie foarte fructuoasa . Parvan a crezut, si a facut-o cu geniu si cu finete, ca poate descoperi o veriga intre traditia populara romaneasca si o traditie preromana. Cred ca cel care a reusit sa mentina un echilibru perfect in interpretarea acestor traditii ramine Mircea Eliade, intr-o carte exemplara cum este De la Zalmoxis la Genghis-Han . Mircea Eliade nu neaga raporturile de filiatie intre folclorul romanesc si traditiile locuitorilor preromani, insa le interpreteaza deosebit de prudent. - Ioan Petru Culianu, Groningen, 30 octombrie 1984”