Sunt un om ramas in urma. In mine e o liniste care tresare pecoardele unei viori cu lemnul copt, de fiecare data cand frumosulsimplului imi mangaie gandul. Percep dimensiunea vibratiei umaneintr-un calm interior, in fata rasaritului de primavara si a apusului detoamna. Mi se lasa mereu, cu miscari variabile, prin toti porii, un fumde frunze dulce-amarui. Identificarea vietii autentice imi este sinonima cu sunetul peniteipe hartie; in consecinta, scriu intr-o continua spovedanie jurnalul propriei existente. Vad inca lucrurile neatinse de patina timpului;rupt de touchscreen-ul instrainarii, le mai pot atinge, le mai pot vorbi, le mai pot simti. Ma duc, asadar, sa poposesc pe culmile vulturilor, langa izvoarecu apa povestitoare, incarcate de sufletul Pamantului. Ma cuprindedorul aerului curat, ma descompun atunci si zbor. Nu ma asez decatpe stresini sarace, in iarba diminetii scaldata de roua, in padureaunde rasuna un cantec demult cunoscut. Ma intind si respir cuplamanii Pamantului, vad cu ochii furnicii, adulmec susurul metalical trecerii viului. Ma incarc de polenul semnificatiei si il scriu. - Autorul
Scrie parerea ta
Incantatii - Ionut Singureanu
Ai cumparat produsul Incantatii - Ionut Singureanu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Sunt un om ramas in urma. In mine e o liniste care tresare pecoardele unei viori cu lemnul copt, de fiecare data cand frumosulsimplului imi mangaie gandul. Percep dimensiunea vibratiei umaneintr-un calm interior, in fata rasaritului de primavara si a apusului detoamna. Mi se lasa mereu, cu miscari variabile, prin toti porii, un fumde frunze dulce-amarui. Identificarea vietii autentice imi este sinonima cu sunetul peniteipe hartie; in consecinta, scriu intr-o continua spovedanie jurnalul propriei existente. Vad inca lucrurile neatinse de patina timpului;rupt de touchscreen-ul instrainarii, le mai pot atinge, le mai pot vorbi, le mai pot simti. Ma duc, asadar, sa poposesc pe culmile vulturilor, langa izvoarecu apa povestitoare, incarcate de sufletul Pamantului. Ma cuprindedorul aerului curat, ma descompun atunci si zbor. Nu ma asez decatpe stresini sarace, in iarba diminetii scaldata de roua, in padureaunde rasuna un cantec demult cunoscut. Ma intind si respir cuplamanii Pamantului, vad cu ochii furnicii, adulmec susurul metalical trecerii viului. Ma incarc de polenul semnificatiei si il scriu. - Autorul
Acorda un calificativ