Musica ricercata, lucrarea pentru pian a lui Ligeti, sintetizeaza si reuneste stiluri diferite, e un fel de istorie concentrata a muzicii - principiu organizator care l-a inspirat pe Gabriel Bebeselea in crearea unui festival si in scrierea unei carti cu acelasi titlu. Cercetand partituri originale si documente de arhiva, el scoate la iveala o retea de legaturi intre muzicieni nascuti pe teritoriul de azi al Romaniei (Bartok, Ligeti, Bergel) sau avand tangente cu el (Liszt, Brahms, Joachim), si demonstreaza, cu pasiune si acribie, ca e o enorma greseala sa ignoram compozitiile nepublicate ale lui Enescu. V-ati pus vreodata intrebarea (inocenta) cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica? Eu da, si l-am intrebat si pe Gabriel Bebeselea, rugandu-l, daca se poate, sa-mi raspunda in scris. A facut-o sub forma acestor 11 povestiri muzicale . Cunoscandu-l cu ocazia Centenarului Monica Lovinescu, cand, la Ateneu, a dirijat Concertul pentru pian nr. 3 al lui Beethoven, reintalnindu-ne apoi in repetate randuri, am ajuns sa ma intreb daca nu cumva aveam in fata un puer aeternus, in sensul in care vorbeste Jung despre creatorii vesnic copii , care inverzesc si infloresc intr-o abundenta inepuizabila , purtati in tot ce fac pe aripile unui limbaj stralucitor . L-am cunoscut, asadar, cum era si firesc, dirijand, parca vrand mai intai sa-mi arate ce este muzica. Apoi, si-a amintit de intrebarea mea. Si vrand sa ma ajute sa inteleg cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica, a scris aceasta carte. Nu pot, impreuna cu cititorii, decat sa-i multumesc. - Gabriel Liiceanu
Scrie parerea ta
Musica ricercata sau 11 povestiri muzicale surprinzatoare
Ai cumparat produsul Musica ricercata sau 11 povestiri muzicale surprinzatoare ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Musica ricercata, lucrarea pentru pian a lui Ligeti, sintetizeaza si reuneste stiluri diferite, e un fel de istorie concentrata a muzicii - principiu organizator care l-a inspirat pe Gabriel Bebeselea in crearea unui festival si in scrierea unei carti cu acelasi titlu. Cercetand partituri originale si documente de arhiva, el scoate la iveala o retea de legaturi intre muzicieni nascuti pe teritoriul de azi al Romaniei (Bartok, Ligeti, Bergel) sau avand tangente cu el (Liszt, Brahms, Joachim), si demonstreaza, cu pasiune si acribie, ca e o enorma greseala sa ignoram compozitiile nepublicate ale lui Enescu. V-ati pus vreodata intrebarea (inocenta) cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica? Eu da, si l-am intrebat si pe Gabriel Bebeselea, rugandu-l, daca se poate, sa-mi raspunda in scris. A facut-o sub forma acestor 11 povestiri muzicale . Cunoscandu-l cu ocazia Centenarului Monica Lovinescu, cand, la Ateneu, a dirijat Concertul pentru pian nr. 3 al lui Beethoven, reintalnindu-ne apoi in repetate randuri, am ajuns sa ma intreb daca nu cumva aveam in fata un puer aeternus, in sensul in care vorbeste Jung despre creatorii vesnic copii , care inverzesc si infloresc intr-o abundenta inepuizabila , purtati in tot ce fac pe aripile unui limbaj stralucitor . L-am cunoscut, asadar, cum era si firesc, dirijand, parca vrand mai intai sa-mi arate ce este muzica. Apoi, si-a amintit de intrebarea mea. Si vrand sa ma ajute sa inteleg cum de se pot folosi cuvinte atunci cand esti chemat sa spui ceva despre muzica, a scris aceasta carte. Nu pot, impreuna cu cititorii, decat sa-i multumesc. - Gabriel Liiceanu
Acorda un calificativ