Ești un om frumos! Învață să te iubești (resigilat)

Ai cumparat produsul Ești un om frumos! Învață să te iubești (resigilat) ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Ești un om frumos! Învață să te iubești e călătoria sufletului către regăsire. E acel drum presărat cu iubire, suferință, speranță, credință, la finalul căruia vei descoperi sensul vieții și te vei iubi cu adevărat. Pentru asta ai nevoie de o abordare matură, asumată, a femeii plecată desculț pe drumul autocunoașterii, rămasă singură, dar a cărei dorință de a-și recăpăta valoarea și a fi fericită e mai presus de orice. Citind această carte vei rezolva conflictul interior dintre ceea ce simți, ceea ce merită și ceea ce trăiești de fapt. Iar instrumentele practice de autocoaching și terapie pe care le vei găsi între rândurile cărții vor fi ajutorul tău de nădejde în a redescoperi bucuria de a trăi. Cartea este pentru tine dacă: - simți că nu poți fi fericită cu tine însuți - vrei să devii o femeie completă, să te descoperi și să te iubești așa cum ești - îți dorești să ai mai multă încredere în propriile tale forțe - vrei să nu mai faci compromisuri pentru ceilalți - ai mereu același tipar de relație care te dezamăgește - simți că poți mai mult, dar te blochezi în trecut - simți că poți mai mult, dar te blochezi în trecut - ai nevoie de un sprijin în drumul către tine însuți Fragment Pierdută în gândurile mele, aproape de mine, dar departe de tine, nu ştiu când, dar te-am văzut rămas în uşă. Încercam să-mi aduc aminte cât timp trecuse de când te ştiam, de când ochii mei te-au văzut pentru prima dată întâmplător. Ziua aia în care, deşi nu ştiam mai nimic unul despre celălalt, am simţit că tu eşti bărbatul vieţii mele şi că pentru tine aş putea să-mi pun toată lumea în cap şi tot n-ar fi prea greu. Ziua aia de septembrie în care am învăţat să iubesc pentru prima dată. Dar acum eram în altă lume, atât de departe de cum credeam atunci că o să fie. Tu ai plecat, iar eu am închis uşa după tine şi, în acelaşi timp, am închis uşa în mine. Nu ai ştiut niciodată, dar de fiecare dată atunci când pleci, parcă iei şi ceva din mine cu tine, şi cu fiecare plecare a ta, eu rămân mai mică şi mai goală. Şi tot atunci îmi amintesc de mama care îmi spunea că atunci când oamenii aleg să plece din viaţa mea, nu-i obligatoriu să o facă cu bucăţi din mine. Că trebuie să fiu egoistă şi să mă aleg doar pe mine. Ehhh! În cazul tău, n-am putut să fiu aşa. Mi-a fost drag să plec cu tine, câte o bucată, pentru că aşa am simţit că mă iei cu tine. Deşi acum înţeleg că tot ce ai vrut să mă înveţi a fost cum să trăiesc singură, fericită şi împlinită în lipsa ta. Am vorbit de atâtea ori cu tine în suflet, ţi-am făcut atâtea promisiuni, am jucat atâtea roluri, am trăit în atâtea vieţi împreună, încât atunci când mă trezeam la realitate, mă gândeam că poate-s egoistă să mai vreau şi în partea asta de viaţă să fiu fericită. Că doar la cum te trăiesc eu în suflet, e suficient, nu? Cum să vreau mai mult de atât? Dar degeaba îmi plâng acum în suflet. Tu nu mai ești. M-ai lăsat singură. Şi îmi pare greu să pot fi eu în lipsa ta. Nimic nu mai are valoare şi nu-mi mai trebuie nimic. Nu mă pot bucura de nimic din ce am, pentru că pe toate le-am construit cu tine în minte alături. Mă chinuiesc să rămân demnă, dar ce e demnitatea în faţa iubirii? Trag de mine să găsesc o urmă de putere şi să devin femeia care probabil ţi-ar plăcea să fiu. Dar pe cine mint eu, de fapt, aa?! Femeia care mi-aş dori şi eu să devin. Dar nu ştiu cum. Mă uit la mine în oglindă şi tot rimelul este acum întins pe faţa mea. Cică rezistent la apă! Cum să reziste cineva la atâtea lacrimi care par că-s scăpate dintr-un izvor nesecat de neputinţă? Abia reuşesc să-mi privesc ochii albaştri. Şi-au pierdut strălucirea, şi eu am devenit ştearsă odată cu ei. E atâta neclintire în toată viaţa din mine, încât inima e singura pe care o mai simt în mişcare. Şi ea cred că bate totuşi din reflex ca să-mi amintească faptul că nu-s singură şi că mai este multă viaţă de trăit. Închid ochii şi pentru câteva secunde îmi imaginez că apari în spatele meu şi mă săruţi pe gât aşa cum obişnuiai să o faci de fiecare dată atunci când mă ajutai să îmi dezbrac una dintre rochiile preferate. Aproape că simt mâna ta de bărbat puternic şi o clipă totul pare atât de real. E uimitor cum şi în lipsa ta eu sunt plină de tine şi, deşi nu eşti aici, eşti. Ahhh, dacă aş putea acum să te întorc din drumul tău şi să-ţi pot arăta cumva cum simt eu pentru tine! Dacă ar exista un aparat de măsură care să indice dragostea mea pentru tine şi tu să poţi să vezi cu ochii tăi asta! Ce spun cititorii Un adevărat sprijin Mulțumesc fiecarui om care a făcut parte din viața mea și datorită căruia eu sunt astăzi tot ceea ce altădată doar îmi imaginam că pot fi! Mulțumesc, Monica, pentru că într-un anumit punct al vieții, m-ai ajutat să mă întorc la mine! - Liliana Cartea mea de suflet Este o carte plină de emoție în care m -am regasit, care mi-a adus motivați, m-a transpus în copilăria mea referitor la relația mamă-fiică, dar și în viitor în relația mea cu propria fiică. Este cartea mea de suflet. - Ana Chirilov Am început s