Striga-ma pe numele tau

Ai cumparat produsul Striga-ma pe numele tau ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Intr-o zi de vara, tinarul Elio asista la sosirea unui nou rezident la vila italiana a parintilor sai de pe tarmul Mediteranei: Oliver, un universitar american de aproape treizeci de ani. Oliver este fermecator, rafinat, plin de vitalitate si cucereste pe toata lumea. Intre el si Elio, care are saptesprezece ani si traieste din plin tulburarile virstei, se naste o relatie de prietenie capricioasa, ce pare sa astepte doar un prilej pentru a se transforma in ceva mai profund. Tensiunea acumulata treptat intre cei doi are nevoie doar de momentul potrivit sa se elibereze in atmosfera de vacanta lipsita de griji de pe Riviera italiana.Striga-ma pe numele taueste o poveste despre jocurile si focurile pasiunii traite cu infiorarea tineretii. Relatata din perspectiva tinarului Elio, cu o dozare impecabila a evolutiei sentimentelor si cu scene de o frumusete la fel de coplesitoare ca aceea a decorului mediteraneean, istoria acestei pasiuni traite sub semnul efemeritatii cucereste prin sinceritate, vitalitate, prin melancolica privire retrospectiva asupra unei lumi pierdute.Traducere din limba engleza de Cristian IonescuFragment din romanul Striga-ma pe numele tau de Andre Aciman: Cel mai tare ma temeam de zilele cand nu-l vedeam mai multe ore in sir - dupa-amiezi si seri intregi, uneori fara sa stiu unde fusese. Se intampla doar sa-l vad traversandpiazzettasau stand de vorba cu oameni pe care nu-i cunosteam. Dar nu conta, pentru ca in micapiazzettaunde se strangea lumea la ora inchiderii arareori imi arunca si o a doua privire si ma saluta cu o inclinare imperceptibila a capului, care era posibil sa nu-mi fi fost adresata atat mie, cat tatalui meu, al carui copil se intampla sa fiu.Parintii mei, in special tata, nici ca puteau fi mai incantati de el. Oliver lucra mai bine decat majoritatea rezidentilor nostri de peste vara. Il ajuta sa-si puna in ordine hartiile, se ocupa de mare parte din corespondenta lui cu strainatatea si, evident, progresa cu propria lui carte. Ce facea in viata lui privata si in timpul liber era treaba lui -  Daca tinerii sunt obligati sa mearga la trap, atunci cine o sa mai alerge in galop? era zicala franca a tatei. In casa noastra Oliver nu putea gresi cu nimic.Cum parintii mei nu acordau deloc atentie absentelor lui, mi-am zis ca e mai precaut sa nu arat niciodata ca imi provocau o stare de neliniste. Pomeneam ca e plecat numai cand unul dintre ei se intreba pe unde o fi si incercam sa ma prefac la fel de surprins ca ei. A, da, lipseste de ceva vreme. Nu, n-am nici o idee. Si trebuia sa-mi dau silinta sa nu par nici din cale-afara de surprins, pentru c-ar fi putut suna fals si i-ar fi avertizat cu privire la ceea ce ma consuma pe dinauntru. Recunosteau inselatoria la prima vedere. Ma mira ca inca nu o facusera. Imi spusesera intotdeauna cama atasez prea usorde oameni. Totusi abia in vara aceea mi-am dat in sfarsit seama ce voiau sa spuna. Evident, se mai intamplase si inainte si probabil ca observasera pornirea mea inca de cand eram prea mic ca sa inteleg ceva. Lansasem semnale de alarma care le tulburasera vietile. Isi faceau griji pentru mine. Eu stiam ca grijile lor sunt indreptatite. Speram doar ca nu o sa afle cat de departe ajunsese situatia de acum fata de grijile lor obisnuite. Stiam ca nu banuiesc nimic si asta ma necajea - desi, pe de alta parte, nici n-as fi vrut sa stie. Asta imi dadea de inteles ca, daca nu mai pot fi citit cu usurinta si sunt capabil sa disimulez atat de mult din viata mea, atunci inseamna ca in cele din urma sunt in siguranta fata de ei, ca si fata de el - dar cu ce pret? Si oare chiar voiam sa fiu in siguranta fata de oricine?Nu aveam cu cine sa stau de vorba. Cui puteam sa-i povestesc? Mafaldei? Ar pleca de la noi imediat. Matusii mele? Probabil ca le-ar spune tuturor. Marziei? Chiarei? Prietenilor? M-ar parasi intr-o secunda. Verisoarelor mele, cand veneau in vizita? Niciodata. Tata avea o gandire foarte Iiberala - dar oare si pe subiectul asta? Cui altcuiva? Sa-i scriu unuia dintre profesorii mei? Sa ma duc la medic? Sa spun ca am nevoie de un psihiatru? Sa-i zic lui Oliver?Sa-i zic lui Oliver. Nu am cui altcuiva sa-i povestesc, Oliver, asa ca ma tem ca va trebui sa fii tu acela...