O CARTE FUNDAMENTALĂ ÎN ISTORIA TEATRULUI ȘI UN MANUAL DE STUDIU PENTRU ACTORI REGIZORI ȘI PROFESIONIȘTI AI SCENEI Arta este o meserie plină de mistere dar și de reguli. În celebra sa lucrare Stanislavski vorbește despre cum corpul actorului devine expresia imaginației despre puterea pe care vocea o dă cuvântului despre pauzele care taie respirația despre psihologia gestului în scenă și despre etica unui actor la lucru printre altele. Discursul lui se apropie cu blândețe și curiozitate de cele mai profunde resorturi ale tehnicii teatrale într-o confesiune onestă profund emoționantă în dorința ei de a prinde orice sens într-o artă atât de vie. Deși acest al doilea volum a rămas neterminat el reușește să desăvârșească sistemul lui Stanislavski atent explicat în primul volum. Munca actorului cu sine însuși rămâne o lucrare revoluționară care a făcut trecerea între două modalități radical diferite de a privi lumea și de a o reda pe scenă. Doar oamenii – interpreții simfoniei sau ai piesei – însuflețesc din interior prin trăirile lor subtextul operei pe care o transmit în care la fel ca în artist se dezvăluie ascunzătorile sufletului esența interioară grație căreia a fost creată opera. Sensul creației este în subtext. Fără el cuvântul nu are rost pe scenă. În momentul creației cuvântul vine de la poet iar subtextul de la artist. Dacă ar fi altfel spectatorul nu ar mai vrea să meargă la teatru ca să-l vadă pe actor ci ar sta acasă și ar citi piesa.
Scrie parerea ta
Munca actorului cu sine insusi Vol.2
Ai cumparat produsul Munca actorului cu sine insusi Vol.2 ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
O CARTE FUNDAMENTALĂ ÎN ISTORIA TEATRULUI ȘI UN MANUAL DE STUDIU PENTRU ACTORI REGIZORI ȘI PROFESIONIȘTI AI SCENEI Arta este o meserie plină de mistere dar și de reguli. În celebra sa lucrare Stanislavski vorbește despre cum corpul actorului devine expresia imaginației despre puterea pe care vocea o dă cuvântului despre pauzele care taie respirația despre psihologia gestului în scenă și despre etica unui actor la lucru printre altele. Discursul lui se apropie cu blândețe și curiozitate de cele mai profunde resorturi ale tehnicii teatrale într-o confesiune onestă profund emoționantă în dorința ei de a prinde orice sens într-o artă atât de vie. Deși acest al doilea volum a rămas neterminat el reușește să desăvârșească sistemul lui Stanislavski atent explicat în primul volum. Munca actorului cu sine însuși rămâne o lucrare revoluționară care a făcut trecerea între două modalități radical diferite de a privi lumea și de a o reda pe scenă. Doar oamenii – interpreții simfoniei sau ai piesei – însuflețesc din interior prin trăirile lor subtextul operei pe care o transmit în care la fel ca în artist se dezvăluie ascunzătorile sufletului esența interioară grație căreia a fost creată opera. Sensul creației este în subtext. Fără el cuvântul nu are rost pe scenă. În momentul creației cuvântul vine de la poet iar subtextul de la artist. Dacă ar fi altfel spectatorul nu ar mai vrea să meargă la teatru ca să-l vadă pe actor ci ar sta acasă și ar citi piesa.
Acorda un calificativ