Este foarte posibil ca acest roman – al doilea din ceea ce autorul numește Trilogia Imperiului IA – să supere câțiva oameni. Zic asta pentru că, întocmai ca predecesorul său, Evanghelia după Crist 2.0, și acest volum pornește de la niște povești/concepte din Biblie, pe care le ia, le împachetează în ambalaj science-fiction, le răstoarnă cu susul în jos, sfidează teologia, inserează câteva blasfemii și, pe final, ne lasă cu și mai multe întrebări decât cu cele cu care am pornit la drum. Ca de obicei, și aici autorul atacă fără discriminare nenumărate subiecte tabu și împletește SF-ul cu religia pentru a pune pe tapet idei destul de revoluționare, atât din punct de vedere tehnologic, dar mai ales creștinesc. Fidel stilului pe care l-a impus cu volumul anterior, autorul concepe și acest roman în forma și spiritul unei cărți sfinte sau a unei evanghelii. Vorbim însă de o apocrifă veritabilă, căci G. P. Ermin nu se sfiește să detoneze explozibili în cele mai sensibile zone de interes creștin (Geneza, Planul Divin, Satana, Raiul, îngerii păzitori, Apocalipsa etc.). Dacă Evanghelia după Crist 2.0 merge pe urmele Evangheliei după Luca, Ultimul înger – Prima I.A. încearcă o reinterpretare a mitului lui Adam și al Evei, un soi de Geneză șuie, destul de degenerată, dătătoare de angoase și invitând dezbateri pe probleme colosale, greu de digerat în lipsa unei minți deschise. Așa cum vă așteptați dacă ați citit primul roman, și aici povestea este din cale-afară de sumbră, dar nu lipsită de întorsături de situație, suspans, intensitate (mai ales în conversațiile cheie), un pic de iubire și un pic de speranță, așa cum e orice poveste bună, până la urmă. Foarte, foarte tari ideile și combinațiile de specii și regnuri din romanul Ultimul Înger – Prima I.A., toate dau o adâncime amețitoare textului. De asemenea, elementele mai rar întâlnite în literatura SF, precum omul prins între creația divină și cea umană, întrebările despre rostul îngerilor într-o lume în care inteligența artificială trafichează trăiri umane ce pot fi experimentate de IA, toate acestea duc lectura într-o zonă… scary. Autorul te conduce în locul în care îți spui: stai așa, de ce îmi mai pasă de orice pe lume dacă nu am răspuns la întrebarea asta? Ovidiu Vita
Scrie parerea ta
Ultimul inger - Prima I.A.
Ai cumparat produsul Ultimul inger - Prima I.A. ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Este foarte posibil ca acest roman – al doilea din ceea ce autorul numește Trilogia Imperiului IA – să supere câțiva oameni. Zic asta pentru că, întocmai ca predecesorul său, Evanghelia după Crist 2.0, și acest volum pornește de la niște povești/concepte din Biblie, pe care le ia, le împachetează în ambalaj science-fiction, le răstoarnă cu susul în jos, sfidează teologia, inserează câteva blasfemii și, pe final, ne lasă cu și mai multe întrebări decât cu cele cu care am pornit la drum. Ca de obicei, și aici autorul atacă fără discriminare nenumărate subiecte tabu și împletește SF-ul cu religia pentru a pune pe tapet idei destul de revoluționare, atât din punct de vedere tehnologic, dar mai ales creștinesc. Fidel stilului pe care l-a impus cu volumul anterior, autorul concepe și acest roman în forma și spiritul unei cărți sfinte sau a unei evanghelii. Vorbim însă de o apocrifă veritabilă, căci G. P. Ermin nu se sfiește să detoneze explozibili în cele mai sensibile zone de interes creștin (Geneza, Planul Divin, Satana, Raiul, îngerii păzitori, Apocalipsa etc.). Dacă Evanghelia după Crist 2.0 merge pe urmele Evangheliei după Luca, Ultimul înger – Prima I.A. încearcă o reinterpretare a mitului lui Adam și al Evei, un soi de Geneză șuie, destul de degenerată, dătătoare de angoase și invitând dezbateri pe probleme colosale, greu de digerat în lipsa unei minți deschise. Așa cum vă așteptați dacă ați citit primul roman, și aici povestea este din cale-afară de sumbră, dar nu lipsită de întorsături de situație, suspans, intensitate (mai ales în conversațiile cheie), un pic de iubire și un pic de speranță, așa cum e orice poveste bună, până la urmă. Foarte, foarte tari ideile și combinațiile de specii și regnuri din romanul Ultimul Înger – Prima I.A., toate dau o adâncime amețitoare textului. De asemenea, elementele mai rar întâlnite în literatura SF, precum omul prins între creația divină și cea umană, întrebările despre rostul îngerilor într-o lume în care inteligența artificială trafichează trăiri umane ce pot fi experimentate de IA, toate acestea duc lectura într-o zonă… scary. Autorul te conduce în locul în care îți spui: stai așa, de ce îmi mai pasă de orice pe lume dacă nu am răspuns la întrebarea asta? Ovidiu Vita
Acorda un calificativ