Maresalul Alexandru Averescu

Ai cumparat produsul Maresalul Alexandru Averescu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

La sfârÅŸitul Primului Război Mondial ÅŸi în primii ani postbe­lici, societatea românească a evoluat, în bună măsură, sub zodia mitului Averescu . ÃŽn anul 1919 popu­laritatea generalului Alexandru Averescu ajunsese la apogeu. SoldaÅ£ii povesteau că stătuseră în tranÅŸee cu generalul. Copiii se jucau de-a războiul împărÅ£iÅ£i în două grupe – una condusă de Averescu, cealaltă de Mackensen – ÅŸi în­totdeauna prima era câştigătoare. Când se răspândea zvonul că vine Generalul , toată suflarea satelor ieÅŸea să-l privească. Văduve veneau cu copiii în braÅ£e ÅŸi cu hârtii în mână să le facă Generalul pensie. Altele Å£ipau prin mulÅ£ime să ajungă aproape de el, să-l întrebe de moartea bărbaÅ£ilor lor. ToÅ£i aÅŸteptau mântuirea de la General . Generalul Averescu era o personalitate militară de prim rang, cu o carieră bogată: ministru de război (1907–1909), ÅŸef al Marelui Stat Major (1911–1913), conducând campania din sudul Dunării (1913), comandant al Armatei II, cu care a obÅ£inut marile succese de la Mărăşti ÅŸi Oituz (1917), preÈ™edinte al Consiliului de MiniÈ™tri (29 ianuarie–4 martie 1918). La sfârÅŸitul războiului, mentalul colectiv a reÅ£inut doar secvenÈ›a glorioasă a anului 1917, faptele de arme propulsându-l drept omul providenÅ£ial al României. ÃŽn jurul imensei sale popularităţi s-au Å£esut multe pla­nuri privind soarta României reîntregite în 1918 prin unirea Basarabiei, Bucovinei ÅŸi Transilvaniei. Adversarii liberalilor au văzut în el instrumentul pentru a pune capăt atotputerniciei dinastiei Brătienilor . AlÅ£ii au apreciat că poate fi ÅŸeful unui regim de dictatură, ca o posibilă soluÅ£ie pentru rezolvarea problemelor din România. Unii au utilizat steaua generalului pentru a accede în prim-planul vieÅ£ii politice. El însă a refuzat soluÅ£iile radicale, integrându-se jocului politic al epocii. Ajuns la guvernare, mitul gene­ralului Averescu s-a spulberat rapid. Dar ceva din imensa popularitate de la începutul anilor 1920, mai ales în di­mensiunea militară, s-a păstrat în conÅŸtiinÅ£a publică. Apoi, cu anii, prestigiul generalului a crescut, la aceasta contribuind È™i acordarea gradului de mareÅŸal, în anul 1930, de către regele Carol al II-lea.Lucrarea de faţă îşi propune să readucă în atenÅ£ie personali­tatea complexă, nu o dată contradictorie, a mareÅŸalului Alexandru Averescu.  PETRE OTU (n. iunie 1950), absolvent al Facul­tății de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din IaÈ™i È™i al Academiei Militare, este doctor în istorie, cercetător È™tiinÈ›ific gradul I È™i, până în 2020, director adjunct la Institutul pentru Studii Politice de Apărare È™i de Istorie Militară, preÈ™edinte al Comisiei Române de Istorie Militară, membru al Comisiei InternaÈ›ionale de Istorie Militară È™i profesor la universitățile din PloieÈ™ti È™i din BucureÈ™ti. Este membru în colegiile È™tiinÈ›ifice ale mai multor reviste de istorie. Specialist în problematica evoluÅ£iei fenomenului militar românesc integrat dezvoltării social-economice, politice ÅŸi culturale româneÅŸti ÅŸi contextului internaÅ£ional al secolelor XIX ÅŸi XX, dar È™i în domeniul geopoliticii, securităţii naÅ£ionale ÅŸi internaÅ£ionale, al istoriei moderne ÅŸi contemporane a României, Petre Otu este autor unic a 17 lucrări È™i a trei în colaborare, coordonator È™i autor a zeci de lucrări, coautor cu studii/capitole în peste 100 de lucrări publicate în È›ară È™i în străină­tate. A prezentat comunicări È™tiinÈ›ifice la 76 de manifestări È™tiinÈ›ifice în străină­tate. A primit premiul Academiei Române Nicolae Bălcescu (2005) pentru lucrarea MareÈ™alul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda; premiile FundaÈ›iei Magazin Istoric Gheorghe I. Brătianu (1999) pentru lucrarea ÃŽnfrânÅ£i ÅŸi uitaÅ£i. Românii în bătălia de la Stalingrad; Radu R. Rosetti (2006) pentru lucrarea MareÅŸalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda;  Radu R. Rosetti (2007) pentru lucrarea ÃŽmbrăţiÅŸarea Anacondei. Politica militară a României în perioada 1 septembrie 1939–22 iunie 1941; G.M. Cantacuzino (2013) pentru lucrarea Cercul Militar NaÈ›ional. De asemenea, este editor de izvoare È™i de lucrări fundamentale. Din cărÈ›ile publicate la Editura Litera reÈ›inem: România în Primul Război Mondial. Criza Balcanică (1912–1914); România în Primul Război Mondial. Neutralitatea (1914–1916); România în Primul Război Mondial. BeligeranÈ›a (1916–1918); România în Primul Război Mondial. Marea Unire (1918) , 2017; România în Primul Război Mondial , 2019; 100 de bătălii din istoria românilor (coordonator È™i autor), 2021