Istoria mirodeniilor în Evul Mediu/ Histoire des épices au Moyen Age de Michel Balard este o lucrare de referință care evidențiază rolul fundamental al condimentelor în istoria lumii medievale, acestea fiind considerate de unii istorici un adevărat motor al istoriei . Căutarea lor neîncetată a stimulat călătoriile spre pământuri până atunci necunoscute, a impulsionat revoluția nautică medievală, ducând la numeroase inovații în domeniul transportului maritim și a declanșat dorința occidentalilor de a cuceri țările producătoare din Extremul Orient. Astfel, putem presupune că, dacă nu ar fi existat această căutare frenetică a prețioaselor mirodenii, Cristofor Columb, Vasco da Gama sau Magellan nu și-ar fi lăsat, probabil, numele în istorie…Considerate a proveni chiar din paradis, mirodeniile constituie în Evul Mediu un simbol al bogăției, al fericirii și al prestigiului, al confortului material și al preeminenței sociale, fiind în același timp indicatori sociali ai gustului și ai eleganței. Prețul lor ridicat, datorat rarității și originilor lor îndepărtate și misterioase, le rezervă elitei societății pentru mesele festive sau pentru îngrijirea corpului. E cât se poate de evident astfel faptul că ele nu sunt o marfă ca oricare alta, fiind în același timp condiment și medicament, colorant și parfum. Cu erudiție și un stil extrem de captivant, Michel Balard reușește să expună în aceste pagini toate fațetele mirodeniilor, începând de la calitățile lor gustative și curative și impactul lor în societățile occidentale, până la implicațiile lor geopolitice. Născut în 1936 la Sucy-en-Brie (Franța), Michel Balard este un reputat istoric francez, specializat în Evul Mediu. Cercetările sale s-au concentrat îndeosebi asupra procesului de colonizare din Orientul medieval, din secolul al XI-lea, odată cu Prima cruciadă, până în secolul al XV-lea, perioada de apogeu a cetăților-state din Peninsula Italică. Actualmente profesor emerit la Universitatea Paris-I Panthéon-Sorbonne și președinte al Societății Istorice și Arheologice din Sucy-en-Brie, Michel Balard a fost distins în 2024 cu Premiul Provins Moyen Âge pentru volumul Istoria mirodeniilor în Evul Mediu .Etimologia cuvântului mirodenii ne trimite la latinescul species folosit cu sensul de substanțele vegetale, minerale sau animale folosite în farmacie, în bucătărie și pentru meșteșuguri. Sub umbrela acestui termen au fost incluse mai târziu și produsele aromatice și medicinale, dar și orezul, mierea, zahărul și portocalele. Cartea de față detaliază tipurile de mirodenii și utilizările lor în Evul Mediu, bazându-se pe cartea La pratica della mercatura - un manual de comerț scris de bancherul florentin Francesco Balducci Pegolotti între anii 1335 și 1343. Inspirându-se dintr-un manual pisan, Memoria de tucte le mercantie , redactat în 1278, dar și din lunga sa experiență comercială, Francesco Balducci Pegolotti ne-a lăsat o listă a condimentelor cuprinzând 286 de articole.În această listă regăsim:Produsele utilizate în farmacia medievală repartizate pe cele trei regnuri ale naturii din care provin:• Mineral: mercurul, boraxul sau lutul armenesc (Bolus armenus); • Vegetal: aloe, cardamom, scorțișoară sau chimion; • Animal: ambra, moscul sau osul din inimă de cerb. Produsele condimentare, unde regăsim lista clasică a mirodeniilor, în sensul modern al termenului: piper, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, macis și nucșoară. Produsele folosite pentru vopsirea țesăturilor, precum alaunul, cinabrul, indigoul, lemnul de Brazilia (Paubrasilia echinata) sau garanța (Rubia tinctorum) , Produsele utilizate în parfumerie, cum ar fi ambra, camforul, apa de trandafiri sau moscul, precum și materiile prime pentru lucrările artizanale, cum ar fi ceara, bumbacul, masticul (Pistacia lentiscus L.) sau rășina.Autorul subliniază faptul că distincția dintre aceste utilizări nu era strictă, multe produse având întrebuințări multiple (farmaceutice, culinare, meșteșugărești).Cartea de față se concentrează pe două tipuri de condimente:• Mirodeniile scumpe și rare din Extremul Orient și Oceanul Indian: Acestea parcurgeau rute comerciale lungi prin Asia, ajungând în porturile din Orientul Apropiat și Marea Neagră, unde erau preluate de negustorii europeni. Comerțul lor era controlat, cu prețuri și taxe stabilite de autorități.• Produsele tinctoriale și simplele din bazinul mediteraneean: Acestea erau comercializate în cantități mari de negustori de diverse naționalități, transportate pe nave variate și fără un control statal semnificativ.Prima parte a cărții se concentrează pe prima categorie de condimente, analizând natura lor, modurile de producție, dar și comercializarea lor prin intermediul negustorilor asiatici, arabi și occidentali. 1. Mirodeniile, natură și origineEste nec
Scrie parerea ta
Istoria mirodeniilor în Evul Mediu
Ai cumparat produsul Istoria mirodeniilor în Evul Mediu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Istoria mirodeniilor în Evul Mediu/ Histoire des épices au Moyen Age de Michel Balard este o lucrare de referință care evidențiază rolul fundamental al condimentelor în istoria lumii medievale, acestea fiind considerate de unii istorici un adevărat motor al istoriei . Căutarea lor neîncetată a stimulat călătoriile spre pământuri până atunci necunoscute, a impulsionat revoluția nautică medievală, ducând la numeroase inovații în domeniul transportului maritim și a declanșat dorința occidentalilor de a cuceri țările producătoare din Extremul Orient. Astfel, putem presupune că, dacă nu ar fi existat această căutare frenetică a prețioaselor mirodenii, Cristofor Columb, Vasco da Gama sau Magellan nu și-ar fi lăsat, probabil, numele în istorie…Considerate a proveni chiar din paradis, mirodeniile constituie în Evul Mediu un simbol al bogăției, al fericirii și al prestigiului, al confortului material și al preeminenței sociale, fiind în același timp indicatori sociali ai gustului și ai eleganței. Prețul lor ridicat, datorat rarității și originilor lor îndepărtate și misterioase, le rezervă elitei societății pentru mesele festive sau pentru îngrijirea corpului. E cât se poate de evident astfel faptul că ele nu sunt o marfă ca oricare alta, fiind în același timp condiment și medicament, colorant și parfum. Cu erudiție și un stil extrem de captivant, Michel Balard reușește să expună în aceste pagini toate fațetele mirodeniilor, începând de la calitățile lor gustative și curative și impactul lor în societățile occidentale, până la implicațiile lor geopolitice. Născut în 1936 la Sucy-en-Brie (Franța), Michel Balard este un reputat istoric francez, specializat în Evul Mediu. Cercetările sale s-au concentrat îndeosebi asupra procesului de colonizare din Orientul medieval, din secolul al XI-lea, odată cu Prima cruciadă, până în secolul al XV-lea, perioada de apogeu a cetăților-state din Peninsula Italică. Actualmente profesor emerit la Universitatea Paris-I Panthéon-Sorbonne și președinte al Societății Istorice și Arheologice din Sucy-en-Brie, Michel Balard a fost distins în 2024 cu Premiul Provins Moyen Âge pentru volumul Istoria mirodeniilor în Evul Mediu .Etimologia cuvântului mirodenii ne trimite la latinescul species folosit cu sensul de substanțele vegetale, minerale sau animale folosite în farmacie, în bucătărie și pentru meșteșuguri. Sub umbrela acestui termen au fost incluse mai târziu și produsele aromatice și medicinale, dar și orezul, mierea, zahărul și portocalele. Cartea de față detaliază tipurile de mirodenii și utilizările lor în Evul Mediu, bazându-se pe cartea La pratica della mercatura - un manual de comerț scris de bancherul florentin Francesco Balducci Pegolotti între anii 1335 și 1343. Inspirându-se dintr-un manual pisan, Memoria de tucte le mercantie , redactat în 1278, dar și din lunga sa experiență comercială, Francesco Balducci Pegolotti ne-a lăsat o listă a condimentelor cuprinzând 286 de articole.În această listă regăsim:Produsele utilizate în farmacia medievală repartizate pe cele trei regnuri ale naturii din care provin:• Mineral: mercurul, boraxul sau lutul armenesc (Bolus armenus); • Vegetal: aloe, cardamom, scorțișoară sau chimion; • Animal: ambra, moscul sau osul din inimă de cerb. Produsele condimentare, unde regăsim lista clasică a mirodeniilor, în sensul modern al termenului: piper, scorțișoară, ghimbir, cuișoare, macis și nucșoară. Produsele folosite pentru vopsirea țesăturilor, precum alaunul, cinabrul, indigoul, lemnul de Brazilia (Paubrasilia echinata) sau garanța (Rubia tinctorum) , Produsele utilizate în parfumerie, cum ar fi ambra, camforul, apa de trandafiri sau moscul, precum și materiile prime pentru lucrările artizanale, cum ar fi ceara, bumbacul, masticul (Pistacia lentiscus L.) sau rășina.Autorul subliniază faptul că distincția dintre aceste utilizări nu era strictă, multe produse având întrebuințări multiple (farmaceutice, culinare, meșteșugărești).Cartea de față se concentrează pe două tipuri de condimente:• Mirodeniile scumpe și rare din Extremul Orient și Oceanul Indian: Acestea parcurgeau rute comerciale lungi prin Asia, ajungând în porturile din Orientul Apropiat și Marea Neagră, unde erau preluate de negustorii europeni. Comerțul lor era controlat, cu prețuri și taxe stabilite de autorități.• Produsele tinctoriale și simplele din bazinul mediteraneean: Acestea erau comercializate în cantități mari de negustori de diverse naționalități, transportate pe nave variate și fără un control statal semnificativ.Prima parte a cărții se concentrează pe prima categorie de condimente, analizând natura lor, modurile de producție, dar și comercializarea lor prin intermediul negustorilor asiatici, arabi și occidentali. 1. Mirodeniile, natură și origineEste nec
Acorda un calificativ