Totul vă desparte: cum spune Bogdan undeva, proveniÈ›i din medii diferite, înÈ›elegeÈ›i diferit literatura, credeÈ›i în funcÈ›ii diferite ale ei. Și totuÅŸi tot ce vă desparte e nimic în faÈ›a a ceea ce vă uneÅŸte: credinÈ›a în norul verbal care vă învăluie pe amândoi, hipnoza în faÈ›a zeului camuflat acolo. Vă e de ajuns că aveÈ›i asta în comun; chiar dacă totul vă desparte, literatura face ca nimic să nu vă poată despărÈ›i. Și abia asta (dincolo de inteligență, cultură ÅŸ.cl.) e pentru mine impresionant: voi aÈ›i găsit în literatură zeul care uneÅŸte — întrÂ-o epocă în care aproape toÈ›i zeii ÅŸi aproape toÈ›i oamenii nu mai ÅŸtiu decât să despartă.  Radu Vancu Ce-Âi desparte nuÂi chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei ÅŸi evadează în teorie, celălalt e «bolnav» de revelaÈ›ia sensului, a textului ca descindere în infernul oricărei frumuseÈ›i. Pentru Ernu, poezia e o problemă de viață ÅŸi de moarte, pentru Stănescu – «doar» o contaminare. Febrili, scrupuloÅŸi, oricum ciudaÈ›i «pentru situaÈ›ia în care ne găsim», vor apela la bibliografii autorizate, la canonul Bloom, la lista Nabokov, cu groaznica retrogradare a lui Dostoievski printre mediocri, le vor accepta o clipă, le vor refuza după aceea, se vor enerva, se vor suspecta ca «imbecili», îl vor ironiza pe Nabokov ca miÅŸtocar savuros în cazul Dosto, de la Nabokov vor trece la Bulgakov (de ce lÂa ignorat), apoi de la Bulgakov la Grossman ÅŸi Platonov, de la amândoi la criticul literar I.V. Stalin ÅŸi de aici, mai departe, ajung la Philip Roth, Orwell, MandelÅŸtam – toate acestea pentru ce? Nu pentru triumful lui Gogol asupra lui Joyce sau invers, cu atât mai puÈ›in al lui Ernu asupra lui Stănescu. Ca în toate poveÅŸtile bune, nu vom cunoaÅŸte sfârÅŸitul acestui «pariu infantil».  Radu CosaÈ™
Scrie parerea ta
Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte
Ai cumparat produsul Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Totul vă desparte: cum spune Bogdan undeva, proveniÈ›i din medii diferite, înÈ›elegeÈ›i diferit literatura, credeÈ›i în funcÈ›ii diferite ale ei. Și totuÅŸi tot ce vă desparte e nimic în faÈ›a a ceea ce vă uneÅŸte: credinÈ›a în norul verbal care vă învăluie pe amândoi, hipnoza în faÈ›a zeului camuflat acolo. Vă e de ajuns că aveÈ›i asta în comun; chiar dacă totul vă desparte, literatura face ca nimic să nu vă poată despărÈ›i. Și abia asta (dincolo de inteligență, cultură ÅŸ.cl.) e pentru mine impresionant: voi aÈ›i găsit în literatură zeul care uneÅŸte — întrÂ-o epocă în care aproape toÈ›i zeii ÅŸi aproape toÈ›i oamenii nu mai ÅŸtiu decât să despartă. Radu Vancu Ce-Âi desparte nuÂi chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei ÅŸi evadează în teorie, celălalt e «bolnav» de revelaÈ›ia sensului, a textului ca descindere în infernul oricărei frumuseÈ›i. Pentru Ernu, poezia e o problemă de viață ÅŸi de moarte, pentru Stănescu – «doar» o contaminare. Febrili, scrupuloÅŸi, oricum ciudaÈ›i «pentru situaÈ›ia în care ne găsim», vor apela la bibliografii autorizate, la canonul Bloom, la lista Nabokov, cu groaznica retrogradare a lui Dostoievski printre mediocri, le vor accepta o clipă, le vor refuza după aceea, se vor enerva, se vor suspecta ca «imbecili», îl vor ironiza pe Nabokov ca miÅŸtocar savuros în cazul Dosto, de la Nabokov vor trece la Bulgakov (de ce lÂa ignorat), apoi de la Bulgakov la Grossman ÅŸi Platonov, de la amândoi la criticul literar I.V. Stalin ÅŸi de aici, mai departe, ajung la Philip Roth, Orwell, MandelÅŸtam – toate acestea pentru ce? Nu pentru triumful lui Gogol asupra lui Joyce sau invers, cu atât mai puÈ›in al lui Ernu asupra lui Stănescu. Ca în toate poveÅŸtile bune, nu vom cunoaÅŸte sfârÅŸitul acestui «pariu infantil». Radu CosaÈ™
Acorda un calificativ