Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare. Oamenii nu ne apartin. Asta aveam eu sa invat in urma experientelor traite in ultimii ani. Ca nu ne apartin nici macar oamenii pe care ii iubim cel mai mult, cei carora ne daruim in totalitate, cei carora simtim ca le apartinem pe vecie. Nu ne apartin nici parintii, nici copiii, nici prietenii. Nimeni. Cu toate ca uneori ne promit ca ne vor insoti pana la capatul drumului nostru, oamenii au dreptul sa ne abandoneze oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot parasi fara niciun motiv si pot alege alte drumuri, alaturi de alti oameni. Sau pot muri. Pe neasteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar si copii. Putem fi abandonati si parasiti fara niciun preaviz. Vor incerca sa ni se smulga din suflete cu o brutalitate greu de inteles si de suportat. Uneori vor reusi, alteori ne vom incapatana sa-i pastram in sufletele noastre, fiindca suntem dependenti de ei si fiindca nu stim sa traim fara ei.
Scrie parerea ta
Pachet Fluturi 1+2+3
Ai cumparat produsul Pachet Fluturi 1+2+3 ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare. Oamenii nu ne apartin. Asta aveam eu sa invat in urma experientelor traite in ultimii ani. Ca nu ne apartin nici macar oamenii pe care ii iubim cel mai mult, cei carora ne daruim in totalitate, cei carora simtim ca le apartinem pe vecie. Nu ne apartin nici parintii, nici copiii, nici prietenii. Nimeni. Cu toate ca uneori ne promit ca ne vor insoti pana la capatul drumului nostru, oamenii au dreptul sa ne abandoneze oriunde pe parcursul lui. Ei ne pot parasi fara niciun motiv si pot alege alte drumuri, alaturi de alti oameni. Sau pot muri. Pe neasteptate. Uneori foarte tineri, uneori chiar si copii. Putem fi abandonati si parasiti fara niciun preaviz. Vor incerca sa ni se smulga din suflete cu o brutalitate greu de inteles si de suportat. Uneori vor reusi, alteori ne vom incapatana sa-i pastram in sufletele noastre, fiindca suntem dependenti de ei si fiindca nu stim sa traim fara ei.
Acorda un calificativ