O proză magnetică, lucidă și irezistibilă, în care o teză de doctorat prinde treptat conturul unui roman interior, iar Salinger e doar pretextul ideal pentru a vorbi despre singurătate, fascinație și nevoia profundă de a fi ascultat. La seminarul condus de un doctorand rezervat și ironic, prelegerile devin oglinzi, iar comentariile studenților – confesiuni. În Salinger și fata cu părul roșcat, Andrei Mocuța reușește rara performanță de a transforma sala 420, cu aerul ei prăfos și fluorescența blândă, într-un spațiu viu, tensionat, adesea tandru, unde vocea profesorului oscilează între erudiție și vulnerabilitate. Înconjurat de intervenții lirice, observații excentrice și tăceri cu subtext, el își poartă atenția cu discreție, în timp ce literatura deschide punți între generații, între singurătăți, dar mai ales între cuvinte și trăiri. Iar fata cu părul roșcat și gesturi eterice răspândește un mister blând, cât să te țină captiv până la ultima pagină și să-ți lase pe chip un surâs melancolic, mult timp după ce ai închis cartea. (Monica Tonea) S-au tot scris romane de campus, inclusiv la noi, fără notabile reușite, dar romanele de școală doctorală sunt mult mai rare. Andrei Mocuța are curajul să se ia de piept cu așa temă și o face – la modul sublimat – aproape ignorând grotescul birocratic și mecanismele de tortură ale diverselor comisii narcisiste. (Felix Nicolau
Scrie parerea ta
Salinger si fata cu parul roscat
Ai cumparat produsul Salinger si fata cu parul roscat ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
O proză magnetică, lucidă și irezistibilă, în care o teză de doctorat prinde treptat conturul unui roman interior, iar Salinger e doar pretextul ideal pentru a vorbi despre singurătate, fascinație și nevoia profundă de a fi ascultat. La seminarul condus de un doctorand rezervat și ironic, prelegerile devin oglinzi, iar comentariile studenților – confesiuni. În Salinger și fata cu părul roșcat, Andrei Mocuța reușește rara performanță de a transforma sala 420, cu aerul ei prăfos și fluorescența blândă, într-un spațiu viu, tensionat, adesea tandru, unde vocea profesorului oscilează între erudiție și vulnerabilitate. Înconjurat de intervenții lirice, observații excentrice și tăceri cu subtext, el își poartă atenția cu discreție, în timp ce literatura deschide punți între generații, între singurătăți, dar mai ales între cuvinte și trăiri. Iar fata cu părul roșcat și gesturi eterice răspândește un mister blând, cât să te țină captiv până la ultima pagină și să-ți lase pe chip un surâs melancolic, mult timp după ce ai închis cartea. (Monica Tonea) S-au tot scris romane de campus, inclusiv la noi, fără notabile reușite, dar romanele de școală doctorală sunt mult mai rare. Andrei Mocuța are curajul să se ia de piept cu așa temă și o face – la modul sublimat – aproape ignorând grotescul birocratic și mecanismele de tortură ale diverselor comisii narcisiste. (Felix Nicolau
Acorda un calificativ