Manual pentru femei de serviciu

Ai cumparat produsul Manual pentru femei de serviciu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Această autoare extraordinară s-a inspirat pentru multe dintre povesti­rile ei din propria viață. Unul dintre fiii ei spunea, după moartea ei: Mama a scris povești adevărate, nu neapărat autobiografice, dar pe-aproape. Cele patruzeci și trei de povestiri reunite în acest volum-eveniment stau mărturie. Traumele copilului abuzat, experiențele greu de imaginat ale unei tinere femei dependende de alcool, efortul de a-și crește și educa cei patru fii, relația dezastruoasă cu o mamă și ea alcoolică, clinicile de dezintoxicare, amorurile eșuate, muncile insolite pe care le prestează sunt toate ecouri ale unei vieți adevărate.Lucia Berlin se dovedește a fi o maestră a formei și un fin observator al propriei vieți și al vieții în general, iar vivacitatea, umorul, tristețea și forța literară a scriiturii ei fac din ea o voce literară de neuitat.  Geniala și răzvrătita Lucia Berlin, a cărei viață suprarealist de efervescentă o poate eclipsa pe cea a Fridei Kahlo, ar fi trebuit celebrată ca o comoară națională încă din timpul vieții... Proza ei – dură, metalică, deschisă, cu nerv, plină de compasiune – este unică și ne poartă prin vârtejuri caleidoscopice, fiind totodată amuzantă, tragică, de o grație neobișnuită.  San Francisco Chronicle  Povestirile Luciei Berlin sunt electrizante, bâzâie și trosnesc ca firele sub tensiune când se ating. Lydia Davis   Scriitura Luciei Berlin este alertă și adevărată. Autoarea nu e niciodată manierată, falsă, lipsită de onestitate. Stilul ei este direct, amuzant, iertător. Ea însăși a fost o fatalistă și i-a plăcut să iubească. S-a luptat, a exultat, a trăit din plin și a murit. Și, slavă Domnului, a scris.  Bookforum  Această colecție de proză scurtă o consacră pe Berlin ca autoare singulară și remarcabilă.  The New Yorker Multe dintre povestiri stârnesc bucurie: o bucurie a limbajului, a narațiunii imprevizibile, a observațiilor spirituale, a comparațiilor pline de prospețime, a umorului inteligent. Chiar și în mijlocul unor întâmplări tragice, Lucia Berlin ne face să zâmbim, prin felul ei aparte de a percepe realitatea și prin abilitatea ei de a remarca ridicolul, comicul, ineditul. Citește continuarea recenziei pe blog. Cu o febrilitate care imprimă textului o vitalitate palpabilă, cu o franchețe și o empatie greu de echivalat, Lucia Berlin scrie despre poveștile unor femei cu care viața nu a fost tocmai îngăduitoare. Formula ei, de un realism frontal, obținut cu mijloace minime, e o combinație de autoficțiune, observație psihologică și sociologică fin asezonată cu umor, prin care reușește un montaj tulburător al vieții la margine, în contrast frapant cu straturile mult mai prospere și mai solide ale societății americane. Citește continuarea recenziei pe blog. Fie că citiți acest volum dintr-o suflare și vă captează toată atenția, fie că îl savurați pe bucățele, povestire cu povestire, cred că veți găsi în el cel puțin o situație cu care să rezonați. Chiar dacă unele puneri în scenă pot părea incredibile, sau departe de experiența pe care ne-o oferă cotidianul, frazele reușesc să evoce o gamă extrem de largă de emoții: rușine, frică, frustrare, dragoste intensă, nepăsare și mântuire.  Citește continuarea recenziei pe blog.Citește povestirea Carpe Diem pe blog.Citește povestirea Jurnal de urgențe pe Scena9.ro.Citește articolul din Granta.com aici și aici.Citește interviul publicat în 2016 de Literary Hub.Citește 13 lucruri surprinzătoare din viața Luciei Berlin pe blog.