Sodoma si Gomora I si II, tomuÂrile din In caÂuÂtaÂrea timÂpuÂlui pierÂdut puÂbliÂcate in mai 1921 si in apriÂlie 1922, au ca tema inÂverÂsiÂuÂnea seÂxuÂala. SubiecÂtul acesta se afla poate in inima inÂtreÂguÂlui roÂman al lui Proust, dar tiÂtlul Sodoma si Gomora nu s-a imÂpus deÂcat in timÂpul Primului Razboi MonÂdial.  Antoine Compagnon       Tema «inÂverÂsiÂuÂnii seÂxuÂale» (Proust preÂfera sa nu spuna «hoÂmoÂseÂxuÂaÂliÂtate», forÂmula ce inÂceÂpea sa se imÂpuna, dar pe care el o gaÂseste «prea gerÂmaÂnica si peÂdanta», traÂdusa fiÂind in franÂceza dupa ziÂaÂrele berlineze) apare la Proust, sub o forma mai mult sau mai puÂtin diÂrecta, mai mult sau mai puÂtin culÂtuÂrala (reÂfeÂrinte recurente la opera, dar si la biÂoÂgraÂfia lui Baudelaire, la unele roÂmane ale lui Balzac, la Socrate etc.), inca din priÂmele scriÂeri.       Aceasta grila de lecÂtura, multa vreme ocultata, igÂnoÂrata, sau aborÂdata doar parÂtial, cu tiÂmiÂdiÂtate, se doÂveÂdeste a fi foarte adecÂvata si producÂtiva, caÂpaÂbila chiar a «conÂtrola» inÂtreaga opera a lui Proust. InÂverÂsiÂuÂnea sexuala nu nuÂmai ca este prinÂciÂpala cheie penÂtru a inÂteÂlege tiÂpul de senÂsiÂbiÂliÂtate proustiana, dar, ca tema, poate fi loÂcul ideal de inÂtalÂnire inÂtre prinÂciÂpaÂlele obÂseÂsii ale viÂziÂuÂnii proustiene, ale noÂuÂlui uniÂvers inventat de acesta: maladia, viciul, proÂfaÂnaÂrea. Irina MavrodinFragment din capodopera literara In cautarea timpului pierdut: Sodoma si Gomora de Marcel Proust Si cat de mult se schimbase din acea dupa-amiaza cand il intalnisem — de fapt cu cateva ore mai devrerne — in cabinetul ducelui de Guermantes! Avusese oare loc cu adevarat intre el si print o scena care-l tulburase peste masura? Dar de ce o astfel de presupunere? Pana si cele mai mici eforturi cerute cuiva care este foarte bolnav devin curand pentru el cumplite. Daca trebuie sa indure, obosit fiind, caldura unui salon insufletit, chipul i se descompune si i se invineteste stricandu-se parca precum o para prea coapta sau o cana cu lapte statut. Mai mult, parul lui Swann se rarise, si, dupa cum spunea doamna de Guermantes, ar fi avut nevoie, precum o blana care naparleste, de ingrijiri. Tocmai voiam sa strabat salonul unde se fuma si vorbesc lui Swann cand, din nefericire, am simtit cum cineva imi pune mana pe umar: Buna ziua, dragul meu, ma aflu la Paris pentru patruzeci si opt de ore. Am trecut pe la tine, mi s-a spus ca esti aici. Asa ca tie iti datoreaza matusa mea cinstea sa ma aiba aici de fata . Era Saint-Loup. I-am spus cat de minunata mi se pare acea casa. Da, seamana cu un monument istoric. Dar pe mine asta ma plictiseste de moarte. Sa nu ne asezam langa unchiul Palamede, pentru ca n-o sa mai scapam de el. Doamna Mole (caci ea e ultima lui victima) tocmai a plecat si este cu totul descumpanita. Se pare ca era un adevarat spectacol, ca nu a parasit-o nici macar o singura clipa, ca nu s-a dezlipit de ea decat dupa ce a urcat-o in trasura. Nu am nimic cu unchiul, numai ca gasesc cam ciudat ca acel consiliu de familie care s-a aratat intotdeauna atat de sever cu mine este alcatuit tocmai din rudele cele mai desfranate, incepand cu cel mai desfranat dintre toti, cu unchiul meu Charlus, ce-mi este si tutore, care a avut tot atatea femei cat si Don Juan si se tine dupa fuste si la varsta lui.
Scrie parerea ta
In cautarea timpului pierdut: Sodoma si Gomora
Ai cumparat produsul In cautarea timpului pierdut: Sodoma si Gomora ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Sodoma si Gomora I si II, tomuÂrile din In caÂuÂtaÂrea timÂpuÂlui pierÂdut puÂbliÂcate in mai 1921 si in apriÂlie 1922, au ca tema inÂverÂsiÂuÂnea seÂxuÂala. SubiecÂtul acesta se afla poate in inima inÂtreÂguÂlui roÂman al lui Proust, dar tiÂtlul Sodoma si Gomora nu s-a imÂpus deÂcat in timÂpul Primului Razboi MonÂdial. Antoine Compagnon Tema «inÂverÂsiÂuÂnii seÂxuÂale» (Proust preÂfera sa nu spuna «hoÂmoÂseÂxuÂaÂliÂtate», forÂmula ce inÂceÂpea sa se imÂpuna, dar pe care el o gaÂseste «prea gerÂmaÂnica si peÂdanta», traÂdusa fiÂind in franÂceza dupa ziÂaÂrele berlineze) apare la Proust, sub o forma mai mult sau mai puÂtin diÂrecta, mai mult sau mai puÂtin culÂtuÂrala (reÂfeÂrinte recurente la opera, dar si la biÂoÂgraÂfia lui Baudelaire, la unele roÂmane ale lui Balzac, la Socrate etc.), inca din priÂmele scriÂeri. Aceasta grila de lecÂtura, multa vreme ocultata, igÂnoÂrata, sau aborÂdata doar parÂtial, cu tiÂmiÂdiÂtate, se doÂveÂdeste a fi foarte adecÂvata si producÂtiva, caÂpaÂbila chiar a «conÂtrola» inÂtreaga opera a lui Proust. InÂverÂsiÂuÂnea sexuala nu nuÂmai ca este prinÂciÂpala cheie penÂtru a inÂteÂlege tiÂpul de senÂsiÂbiÂliÂtate proustiana, dar, ca tema, poate fi loÂcul ideal de inÂtalÂnire inÂtre prinÂciÂpaÂlele obÂseÂsii ale viÂziÂuÂnii proustiene, ale noÂuÂlui uniÂvers inventat de acesta: maladia, viciul, proÂfaÂnaÂrea. Irina MavrodinFragment din capodopera literara In cautarea timpului pierdut: Sodoma si Gomora de Marcel Proust Si cat de mult se schimbase din acea dupa-amiaza cand il intalnisem — de fapt cu cateva ore mai devrerne — in cabinetul ducelui de Guermantes! Avusese oare loc cu adevarat intre el si print o scena care-l tulburase peste masura? Dar de ce o astfel de presupunere? Pana si cele mai mici eforturi cerute cuiva care este foarte bolnav devin curand pentru el cumplite. Daca trebuie sa indure, obosit fiind, caldura unui salon insufletit, chipul i se descompune si i se invineteste stricandu-se parca precum o para prea coapta sau o cana cu lapte statut. Mai mult, parul lui Swann se rarise, si, dupa cum spunea doamna de Guermantes, ar fi avut nevoie, precum o blana care naparleste, de ingrijiri. Tocmai voiam sa strabat salonul unde se fuma si vorbesc lui Swann cand, din nefericire, am simtit cum cineva imi pune mana pe umar: Buna ziua, dragul meu, ma aflu la Paris pentru patruzeci si opt de ore. Am trecut pe la tine, mi s-a spus ca esti aici. Asa ca tie iti datoreaza matusa mea cinstea sa ma aiba aici de fata . Era Saint-Loup. I-am spus cat de minunata mi se pare acea casa. Da, seamana cu un monument istoric. Dar pe mine asta ma plictiseste de moarte. Sa nu ne asezam langa unchiul Palamede, pentru ca n-o sa mai scapam de el. Doamna Mole (caci ea e ultima lui victima) tocmai a plecat si este cu totul descumpanita. Se pare ca era un adevarat spectacol, ca nu a parasit-o nici macar o singura clipa, ca nu s-a dezlipit de ea decat dupa ce a urcat-o in trasura. Nu am nimic cu unchiul, numai ca gasesc cam ciudat ca acel consiliu de familie care s-a aratat intotdeauna atat de sever cu mine este alcatuit tocmai din rudele cele mai desfranate, incepand cu cel mai desfranat dintre toti, cu unchiul meu Charlus, ce-mi este si tutore, care a avut tot atatea femei cat si Don Juan si se tine dupa fuste si la varsta lui.
Acorda un calificativ