Unii cred că lumea Bisericii este lipsită de bucurie, obositoare, plicticoasă, bună pentru bătrâni È™i mai ales bătrâne care își petrec aici timpul în aÈ™teptarea sfârÈ™itului. Nu, ea este un teritoriu extrem de viu È™i de dinamic al frumuseÅ£ii. Un teritoriu al tinereÅ£ii fără bătrâneÅ£e. Poezia, muzica, imaginile zugrăvite, dansul liturgic, toate sunt luaÂte întru tandră È™i măiastră, fascinantă întâlnire È™i însoÅ£ire cu Dumnezeu. Un loc al descoperirii de sine prin frumuseÅ£e. Un loc al întâlnirii cu Dumnezeu, dar È™i al întâlnirii cu celălalt È™i, nu în ultimul rând, al întâlnirii cu sine. Iar sărbătorile sunt răstimpuri privilegiate ale acestor întâlniri‑însoÈ›iri. S‑ar cuveni ca întâlnirile noastre, la diferite niveluri, de la ceaiul sau vinul băut în tihnă cu un prieten până la orice sobor bisericesc sau lumesc, de mai mici sau mai mari dimensiuni, să devină sărbători celor ce iau parte la ele. Pe urmă, Iubirea, Prietenia, Poesia, FrumuseÈ›ea se cer a fi potrivit trăite ca sărbători ale spiritului È™i ale duhului, ca schimbare de ritm, ca săltare de inimă, ca intensificare a respirării, până la tăierea ei prin emoÈ›ia indusă
Scrie parerea ta
Când veșnicia pogoară pe pământ
Ai cumparat produsul Când veșnicia pogoară pe pământ ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Unii cred că lumea Bisericii este lipsită de bucurie, obositoare, plicticoasă, bună pentru bătrâni È™i mai ales bătrâne care își petrec aici timpul în aÈ™teptarea sfârÈ™itului. Nu, ea este un teritoriu extrem de viu È™i de dinamic al frumuseÅ£ii. Un teritoriu al tinereÅ£ii fără bătrâneÅ£e. Poezia, muzica, imaginile zugrăvite, dansul liturgic, toate sunt luaÂte întru tandră È™i măiastră, fascinantă întâlnire È™i însoÅ£ire cu Dumnezeu. Un loc al descoperirii de sine prin frumuseÅ£e. Un loc al întâlnirii cu Dumnezeu, dar È™i al întâlnirii cu celălalt È™i, nu în ultimul rând, al întâlnirii cu sine. Iar sărbătorile sunt răstimpuri privilegiate ale acestor întâlniri‑însoÈ›iri. S‑ar cuveni ca întâlnirile noastre, la diferite niveluri, de la ceaiul sau vinul băut în tihnă cu un prieten până la orice sobor bisericesc sau lumesc, de mai mici sau mai mari dimensiuni, să devină sărbători celor ce iau parte la ele. Pe urmă, Iubirea, Prietenia, Poesia, FrumuseÈ›ea se cer a fi potrivit trăite ca sărbători ale spiritului È™i ale duhului, ca schimbare de ritm, ca săltare de inimă, ca intensificare a respirării, până la tăierea ei prin emoÈ›ia indusă
Acorda un calificativ