Povestea fascinantă a unui scrib, scrisă de unul dintre favoriÈ›ii Editurii Gallimard. Un titlu-capcană, menit să suscite spiritele atrase de poveÈ™tile fabuloase ale omenirii. Am încercat în secret poziÅ£ia scribului, dar scribul ghemuit este un atlet al scrierii, un campion bine antrenat, nici prea slab, nici prea gras. Mai întâi, el a mers pe malul Nilului, înarÂmat cu o unealtă ascuÅ£ită pentru a tăia papiÂrusuri în mijlocul unei puzderii de vulpi ÅŸi de pupeze, dar nimeni nu‑şi aminteÅŸte de asta; iar după ce ÅŸi‑a încruciÅŸat picioarele pentru a se aÅŸeza turceÅŸte, a îmbătrânit fără vreo urmă pe faţă: trăsăturile sale obiÅŸnuite sunt cele ale unui bărbat matur, dar proporÅ£iile corpului sunt cele ale unui copil, ca ÅŸi cum ar fi trecut de la joacă la scriere, de la arÅŸice la hieroglife, fără să fie atins de neliniÅŸtea care ne face să ne tremure mâna. El atrage, fără efort ÅŸi cu un gest sigur, suÂfletul atât de uÅŸor al lucrurilor, deoarece scrierea pe care o voia magică reprezintă în primul rând o meserie: cea mai de seamă, mai exact aceea pe care o învăţăm cu copiii prinÅ£ilor ÅŸi care ne dă la curte un nume care nu se uită; care lasă mâinile albe ÅŸi hrăneÅŸte fiecare om în toate anotimpuriÂle, astfel încât un literat poate fi numit în Egipt «săturat prin cunoaÅŸtere». Scribul îi comandă pe toÅ£i ceilalÅ£i, pe oamenii săraci cu duhul, care îşi încovoaie ÅŸira spinării, pe sclavii care mânuiesc târnăcopul ÅŸi vâsla...
Scrie parerea ta
Vieti anterioare
Ai cumparat produsul Vieti anterioare ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Povestea fascinantă a unui scrib, scrisă de unul dintre favoriÈ›ii Editurii Gallimard. Un titlu-capcană, menit să suscite spiritele atrase de poveÈ™tile fabuloase ale omenirii. Am încercat în secret poziÅ£ia scribului, dar scribul ghemuit este un atlet al scrierii, un campion bine antrenat, nici prea slab, nici prea gras. Mai întâi, el a mers pe malul Nilului, înarÂmat cu o unealtă ascuÅ£ită pentru a tăia papiÂrusuri în mijlocul unei puzderii de vulpi ÅŸi de pupeze, dar nimeni nu‑şi aminteÅŸte de asta; iar după ce ÅŸi‑a încruciÅŸat picioarele pentru a se aÅŸeza turceÅŸte, a îmbătrânit fără vreo urmă pe faţă: trăsăturile sale obiÅŸnuite sunt cele ale unui bărbat matur, dar proporÅ£iile corpului sunt cele ale unui copil, ca ÅŸi cum ar fi trecut de la joacă la scriere, de la arÅŸice la hieroglife, fără să fie atins de neliniÅŸtea care ne face să ne tremure mâna. El atrage, fără efort ÅŸi cu un gest sigur, suÂfletul atât de uÅŸor al lucrurilor, deoarece scrierea pe care o voia magică reprezintă în primul rând o meserie: cea mai de seamă, mai exact aceea pe care o învăţăm cu copiii prinÅ£ilor ÅŸi care ne dă la curte un nume care nu se uită; care lasă mâinile albe ÅŸi hrăneÅŸte fiecare om în toate anotimpuriÂle, astfel încât un literat poate fi numit în Egipt «săturat prin cunoaÅŸtere». Scribul îi comandă pe toÅ£i ceilalÅ£i, pe oamenii săraci cu duhul, care îşi încovoaie ÅŸira spinării, pe sclavii care mânuiesc târnăcopul ÅŸi vâsla...
Acorda un calificativ