Adrian Majuru, cunoscut istoric specializat in istoria Bucurestiului, dar si antropograf si publicist, sondeaza in acest volum tema copilariei, putin studiata in spatiul romanesc. Cu ajutorul unei varietati uimitoare de surse – documente de arhiva, manuscrise inedite, articole de presa, lucrari de specialitate, interviuri etc. –, autorul reuseste sa descrie universul copiilor din tara noastra incepand de la 1850 pana in prezent si chiar sa propuna o prognoza pentru urmatoarele trei decenii. Sunt analizate principalele probleme legate de educatie, scolarizare, legislatie privitoare la copii, jocuri si jucarii, igiena scolara, mobilier in scoli, varsta ideala a scolarizarii, manuale si materii, pedepse aplicate elevilor. Alte capitole sunt dedicate situatiei gradinitelor de copii, a scolilor gimnaziale, a colegiilor si liceelor, a scolilor particulare. Teme importante abordate sunt, de asemenea, paternitatea si legitimitatea, dreptul la familie, emanciparea, protectia mamei si a copilului, dreptul la educatie, logodna si casatoria, delincventa juvenila, violenta impotriva copiilor si a tinerilor, familia si societatea, optiunile de cariera ale tinerilor sub presiunea societatii. Cu ajutorul a doua studii de caz, autorul prezinta problemele caracteristice varstei copilariei in medii precum familia domnitoare (educatia si formarea intelectuala a tanarului principe Carol, viitorul rege Carol al II-lea) si intr-o familie din clasa de mijloc (relatia dintre profesorul Francisc Iosif Rainer si fiica lui, Sofia, o tanara plecata la studii in Anglia si ruptura dintre aceasta si parinti in momentul casatoriei fara acordul lor, impotriva traditiei acelei epoci). Un capitol aparte descrie aspecte pedagogice din timpul regimului comunist si problemele specifice ale sistemului de invatamant si ale societatii de dupa 1989. Autorul analizeaza si destinul generatiei viitoare, al copiilor de acum ajunsi la maturitate in preajma anului 2050 – generatiile X si Z –, cu provocarile societatii viitorului. Volumul are o bogata iconografie (230 de ilustratii, dintre care majoritatea sunt inedite, provenite din arhiva Muzeului Municipiului Bucuresti, a Institutului de Antropologie „Francisc Iosif Rainer” si din colectii si arhive personale), o addenda care se bazeaza pe un chestionar elaborat de Maria Theodora Majuru, fiica autorului, care studiaza sociologia si antropologia, cu intrebari trimise unor studenti nascuti intre anii 1996 si 2000 cu scopul de a descoperi valorile dupa care se ghideaza generatia tanara si o bibliografie vasta.
Scrie parerea ta
Copilaria la romani (1850–2050). Istorie si prognoza
Ai cumparat produsul Copilaria la romani (1850–2050). Istorie si prognoza ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Adrian Majuru, cunoscut istoric specializat in istoria Bucurestiului, dar si antropograf si publicist, sondeaza in acest volum tema copilariei, putin studiata in spatiul romanesc. Cu ajutorul unei varietati uimitoare de surse – documente de arhiva, manuscrise inedite, articole de presa, lucrari de specialitate, interviuri etc. –, autorul reuseste sa descrie universul copiilor din tara noastra incepand de la 1850 pana in prezent si chiar sa propuna o prognoza pentru urmatoarele trei decenii. Sunt analizate principalele probleme legate de educatie, scolarizare, legislatie privitoare la copii, jocuri si jucarii, igiena scolara, mobilier in scoli, varsta ideala a scolarizarii, manuale si materii, pedepse aplicate elevilor. Alte capitole sunt dedicate situatiei gradinitelor de copii, a scolilor gimnaziale, a colegiilor si liceelor, a scolilor particulare. Teme importante abordate sunt, de asemenea, paternitatea si legitimitatea, dreptul la familie, emanciparea, protectia mamei si a copilului, dreptul la educatie, logodna si casatoria, delincventa juvenila, violenta impotriva copiilor si a tinerilor, familia si societatea, optiunile de cariera ale tinerilor sub presiunea societatii. Cu ajutorul a doua studii de caz, autorul prezinta problemele caracteristice varstei copilariei in medii precum familia domnitoare (educatia si formarea intelectuala a tanarului principe Carol, viitorul rege Carol al II-lea) si intr-o familie din clasa de mijloc (relatia dintre profesorul Francisc Iosif Rainer si fiica lui, Sofia, o tanara plecata la studii in Anglia si ruptura dintre aceasta si parinti in momentul casatoriei fara acordul lor, impotriva traditiei acelei epoci). Un capitol aparte descrie aspecte pedagogice din timpul regimului comunist si problemele specifice ale sistemului de invatamant si ale societatii de dupa 1989. Autorul analizeaza si destinul generatiei viitoare, al copiilor de acum ajunsi la maturitate in preajma anului 2050 – generatiile X si Z –, cu provocarile societatii viitorului. Volumul are o bogata iconografie (230 de ilustratii, dintre care majoritatea sunt inedite, provenite din arhiva Muzeului Municipiului Bucuresti, a Institutului de Antropologie „Francisc Iosif Rainer” si din colectii si arhive personale), o addenda care se bazeaza pe un chestionar elaborat de Maria Theodora Majuru, fiica autorului, care studiaza sociologia si antropologia, cu intrebari trimise unor studenti nascuti intre anii 1996 si 2000 cu scopul de a descoperi valorile dupa care se ghideaza generatia tanara si o bibliografie vasta.
Acorda un calificativ