În război, omul ajunge carne de tun. Condamnat pentru dezertare din armata germană, Sven Hassel e trimis într-o cazarmă-închisoare pe Frontul de Est, unde el și ceilalți camarazi sunt considerați carne de tun în fața implacabilei Armate Roșii. Puțini și prost înarmați, ei vor descoperi limitele la care se poate ajunge pentru supraviețuirea în stepele siberiene. Al Doilea Război Mondial devine teatrul celor mai sângeroase bătălii, iar oamenii, simple animale de povară sacrificate în tumultul istoriei. „Când simți că fiecare secundă ar putea fi ultima, ai tot timpul să gândești, vă asigur. Și pentru prima dată, de-o veșnicie, redobândisem conștiința de a fi cineva. De la o vreme încetasem să mai am despre mine însumi cea mai neînsemnată părere; personalitatea îmi fusese comprimată, strivită în fel și chip, dar reînviase, supraviețuind umilințelor și degradărilor zilnice. Te salut, conștiință! Mai exiști, totuși. Și ai rămas tu însăți. Privește-te: ești pe cale să faci un lucru pe care ceilalți n-ar îndrăzni să-l facă. Mai ești încă în stare de ceva. Ceva indispensabil.“
Scrie parerea ta
Legiunea Blestematilor
Ai cumparat produsul Legiunea Blestematilor ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
În război, omul ajunge carne de tun. Condamnat pentru dezertare din armata germană, Sven Hassel e trimis într-o cazarmă-închisoare pe Frontul de Est, unde el și ceilalți camarazi sunt considerați carne de tun în fața implacabilei Armate Roșii. Puțini și prost înarmați, ei vor descoperi limitele la care se poate ajunge pentru supraviețuirea în stepele siberiene. Al Doilea Război Mondial devine teatrul celor mai sângeroase bătălii, iar oamenii, simple animale de povară sacrificate în tumultul istoriei. „Când simți că fiecare secundă ar putea fi ultima, ai tot timpul să gândești, vă asigur. Și pentru prima dată, de-o veșnicie, redobândisem conștiința de a fi cineva. De la o vreme încetasem să mai am despre mine însumi cea mai neînsemnată părere; personalitatea îmi fusese comprimată, strivită în fel și chip, dar reînviase, supraviețuind umilințelor și degradărilor zilnice. Te salut, conștiință! Mai exiști, totuși. Și ai rămas tu însăți. Privește-te: ești pe cale să faci un lucru pe care ceilalți n-ar îndrăzni să-l facă. Mai ești încă în stare de ceva. Ceva indispensabil.“
Acorda un calificativ