Anna Karenina. Editie Premium

Ai cumparat produsul Anna Karenina. Editie Premium ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Anna Karenina , acum intr-o editie premium, cartonată , 880 de pagini în Formatul de 15x21 cm. O poveste de dragoste care fascineaza de aproape un secol si jumatate; o examinare patrunzatoare atat a legaturilor de familie, a fericirii conjugale si iubirii – erotice si spirituale –, cat si a marilor evenimente sociale; o fresca a decaderii si reinnoirii sufletului rus; o meditatie asupra credintei, a lumii seculare si singuratatii primordiale a fiintei. Editura Humanitas Fiction ofera cititorilor o noua traducere a acestui „roman perfect“, asa cum a socotit Amos Oz Anna Karenina. Fluida, lucrata cu sensibilitate si inteligenta, redand sonoritatile tolstoiene, poarta semnatura Adrianei Liciu. „Tocmai am recitit Anna Karenina, carte pe care atat de mult am iubit-o in tinerete. Admiratia mea ramane neschimbata. S-a spus ca operele lui Shakespeare, Balzac si Tolstoi sunt cele trei mari monumente inchinate umanitatii de umanitate. Sunt din ce in ce mai sigur ca asa este. [...] Tolstoi se misca printre fiinte cu o simplicitate, o naturalete pe care nici un alt scriitor nu o atinge. Balzac ramane inainte de toate romancier, Dostoievski deformeaza. Tolstoi, oglinda desavarsita, reflecta imensa existenta. Suntem atrasi in curgerea unui fluviu linistit. E viata care trece.“ — ANDRÉ MAUROIS Fragment din carte: Vronski facu cateva tururi de vals cu Kitty. Dupa vals, Kitty se indrepta spre mama ei, si abia apucase sa schimbe cateva cuvinte cu contesa Nordston, ca Vronski veni din nou la ea pentru primul cadril. In timpul cadrilului nu a fost spus nimic semnificativ, discutia, cu pauze, a fost ba despre sotii Korsunski, pe care el i-a descris , foarte nostim, ca pe niste copii de patruzeci de ani, ba despre viitorul teatru de societate, si doar o singura data a atins un punct sensibil, atunci cand el a intrebat-o de Levin , daca era acolo , adaugand imediat ca il placuse foarte mult. Ea astepta cu inima stransa mazurca. Avea impresia ca totul trebuia sa se hotarasca la mazurca. Faptul ca nu o invitase in timpul cadrilului pentru mazurca nu o nelinistea. Sigura ca avea sa danseze cu el mazurca, ca si la celelalte baluri, refuzase cinci invitatii, spunand ca era angajata. Tot balul, pana la ultimul cadril , fusese pentru Kitty un vis incantator , bucurandu-se de culori , de sunete si de miscare. Se oprea din dans numai cand se simtea prea obosita si cerea sa se odihneasca. Dar la ultimul cadril , dansat cu unul dintre tinerii plicticosi pe  care n-a fost chip sa il refuze , s-a intamplat sa fie vizavi de Vronski si de Anna. Nu o mai vazuse pe Anna deloc dupa ce sosise si, deodata, o vazu din nou cu tot altfel si neasteptata. Vazu pe ea amprenta atat de cunoscuta ei a surescitarii date de succes. O vazu imbatata de vinul admiratiei pe care o trezea. Cunostea simtamantul acesta si ii stia semnele pe care le vedea acum pe Anna - vedea stralucirea tremuratoare care i se aprindea in ochi si zambetul de fericire si de exaltare care ii arcuia fara voie buzele , si o anume gratie, siguranta si usurinta a miscarilor. Cine sa fie ? se intreba ea. Toti sau unul? Si lasandu-l pe tanarul cu care dansa sa se cazneasca singur cu conversatia careia ii pierdea intruna firul fara sa-l mai poata gasi, si supunandu-se de forma strigatelor imperative de o veselie rasunatoare ale lui Korsunski , care ii arunca pe toti ba in grand rond , ba in chaine, ea observa, si inima i se strangea tot mai tare. Nu , nu admiratia multimii o imbata, ci doar admiratia unuia. Si acest unul, nu cumva e el? De cate ori ii vorbea el , in ochii Annei stralucea brusc bucuria, si zambetul ii arcuia buzele rumene. Parea ca ea isi impunea sa nu lase sa se vada aceste semne  de bucurie, dar ele se iveau pe chipul ei. Dar el? Kitty se uita la el si se ingrozi. Vazu pe el ceea ce se citea atat de limpede in oglinda chipului Annei. Unde erau felul lui intotdeauna hotarat si calm si expresia linistita si nepasatoare a fetei? Nu, acum, de cate ori vorbea cu ea , isi apleca putin capul, vrand parca sa-i cada la picioare , si in privirea lui erau numai supunere si frica. Nu vreau sa va jignesc, parea sa spuna de fiecare data privirea lui, dar vreau sa ma salvez si nu stiu cum. Fata lui avea o expresie pe care ea nu o mai vazuse niciodata pana atunci.