Povești despre speranță , o nouă carte de Heather Morris, autorul bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz! Tatuatorul de la Auschwitz este una dintre cele mai vândute cărți ale secolului XXI. În cartea Povești despre speranță, Heather Morris ne prezintă „povestea din spatele poveștii“ – detaliile extraordinare, necunoscute, ale întâlnirii și prieteniei cu Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, dar alcătuieşte și un adevărat ghid de comunicare. Acesta ne va inspira cu o serie de relatări despre oamenii remarcabili pe care autoarea i-a întâlnit, poveștile incredibile pe care i le-au spus și lecțiile pe care le putem învăța de la ei. Povești despre speranță este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, autoarea bestsellerurilor Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi. O împletire între memoir și self-help, este o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, așa cum l-a cunoscut autoarea în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii inedite despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, Trei surori. În Povești despre speranță , Heather Morris explorează arta ascultării – o deprindere dobândită în copilăria petrecută în Noua Zeelandă. Capacitatea ei de a asculta l-a determinat pe Lale să-i încredințeze povestea lui. „În romanul său de debut, Tatuatorul de la Auschwitz , și în continuarea sa, Călătoria Cilkăi , Heather Morris le-a oferit cititorilor cărți inspirate din întâmplări adevărate, bazate pe dragoste și supraviețuire în cele mai cumplite condiții. În cea mai recentă lucrare a sa, Povești despre speranță , una de nonficțiune, explorează poveștile unor oameni cunoscuți, inclusiv cea a lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz cu care s-a împrietenit. Povești despre speranță este în esență o carte despre arta de a asculta și puterea acestui gest de a da speranță. Pornind de la oamenii pe care i-a întâlnit de-a lungul anilor și de la experiențele acestora, Morris ne împărtășește poveștile lor și ceea ce putem învăța din ele: compasiune, înțelegere, răbdare, reziliență și curaj. Pe măsură ce ne îndepărtăm de evenimente care au modelat istoria, devine și mai important să ducem aceste povești în viitor.“ — CultureFly Cartea Povești despre speranță este scrisa se Heather Morris si a aparut la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei. Fragement din carte: Povesti despre speranta exploreaza ascultarea, aratand cum ascultandu-i pe altii putem afla inspiratie din viata de fiecare zi a celor din jur. In ziua in care l-am cunoscut pe Lale Sokolov, la cateva saptamani dupa moartea sotiei lui, m-a anuntat ca spera ca va putea ramane in viata destul ca sa-mi spuna povestea lui. Nu voia sa fie cu mine, zicea el ori de cate ori ii bateam la usa, voia sa fie cu Gita. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit in fiecare zi, pana cand mi-a spus ca acum spera ca va putea trai atat cat ii va lua sa vorbeasca , iar mie sa ascult, ca sa-i pot scrie povestea. Nu aveam nici o calificare pentru asa ceva. Ceea ce aveam, desi la vremea aceea nu ma gandeam la asta, era abilitatea de a asculta. De a asculta cu adevarat, activ. Zilnic ma duceam la lucru in sectia de asistenta sociala a unui mare spital din Melbourne. Acolo, aveam de-a face cu pacienti, membri ai familiei, ingrijitori, alti angajati ai spitalului: ei vorbeau, eu ascultam.Deseori, ei nu stiau ce sa spuna sau cum sa spuna ce gandeau, ce simteau - da, mai mult ce simteau decat ce gandeau. Nu conta . Ramanand tacuta, facandu-i sa inteleaga ca nu am de gand sa plec nicaieri, ca ma aflu acolo ca sa-i ascult , sa-i ajut, daca pot, pana la urma isi gaseau cuvintele. Era un privilegiu sa fiu cea cu care niste straini se trezesc ca pot vorbi si care uneori poate sa le fie macar un pic de folos intr-un moment de tragedie sau de trauma din viata lor. Acum, acest privilegiu de a asculta povesti imi este oferit de cititorii cartilor Tatuatorul de la Auschwitz si Calatoria Cilkai. Sunt coplesita de emotiile care mi-au fost imprasitiate, miscata sa aflu ca povestile lui Lale Sokolov si ale Ceciliei Cilka Klein au ajuns la atat de multa lume, ca citirea lor a avut un impact profund asupra oamenilor, tineri si batrani, din intreaga lume, si i-a ajutat intr-un moment intunecat din viata lor. Sper sincer ca, pentru ca imi scriu si imi vorbesc despre speranta lor de a se trezi a doua zi - si in urmatoarea, si tot asa - continui sa ii ajut un pic.Nu pot sa-mi vad sau sa-mi ating cititorii, dar deseori le asociez un chip, mi-i imaginez in mediul pe care mi l-au descris. Citind scrisorile oamenilor, ii si ascult.
Scrie parerea ta
Povesti despre speranta
Ai cumparat produsul Povesti despre speranta ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Povești despre speranță , o nouă carte de Heather Morris, autorul bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz! Tatuatorul de la Auschwitz este una dintre cele mai vândute cărți ale secolului XXI. În cartea Povești despre speranță, Heather Morris ne prezintă „povestea din spatele poveștii“ – detaliile extraordinare, necunoscute, ale întâlnirii și prieteniei cu Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, dar alcătuieşte și un adevărat ghid de comunicare. Acesta ne va inspira cu o serie de relatări despre oamenii remarcabili pe care autoarea i-a întâlnit, poveștile incredibile pe care i le-au spus și lecțiile pe care le putem învăța de la ei. Povești despre speranță este prima carte de nonficțiune scrisă de Heather Morris, autoarea bestsellerurilor Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi. O împletire între memoir și self-help, este o pledoarie pentru comunicare, empatie și implicare, ce completează portretul lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz, așa cum l-a cunoscut autoarea în ultimii lui ani de viață, dar oferă și detalii inedite despre întâlnirea cu două dintre cele trei surori supraviețuitoare ale Holocaustului care vor fi protagonistele următorului său roman, Trei surori. În Povești despre speranță , Heather Morris explorează arta ascultării – o deprindere dobândită în copilăria petrecută în Noua Zeelandă. Capacitatea ei de a asculta l-a determinat pe Lale să-i încredințeze povestea lui. „În romanul său de debut, Tatuatorul de la Auschwitz , și în continuarea sa, Călătoria Cilkăi , Heather Morris le-a oferit cititorilor cărți inspirate din întâmplări adevărate, bazate pe dragoste și supraviețuire în cele mai cumplite condiții. În cea mai recentă lucrare a sa, Povești despre speranță , una de nonficțiune, explorează poveștile unor oameni cunoscuți, inclusiv cea a lui Lale Sokolov, tatuatorul de la Auschwitz cu care s-a împrietenit. Povești despre speranță este în esență o carte despre arta de a asculta și puterea acestui gest de a da speranță. Pornind de la oamenii pe care i-a întâlnit de-a lungul anilor și de la experiențele acestora, Morris ne împărtășește poveștile lor și ceea ce putem învăța din ele: compasiune, înțelegere, răbdare, reziliență și curaj. Pe măsură ce ne îndepărtăm de evenimente care au modelat istoria, devine și mai important să ducem aceste povești în viitor.“ — CultureFly Cartea Povești despre speranță este scrisa se Heather Morris si a aparut la editura Humanitas Fiction, in colectia Raftul Denisei. Fragement din carte: Povesti despre speranta exploreaza ascultarea, aratand cum ascultandu-i pe altii putem afla inspiratie din viata de fiecare zi a celor din jur. In ziua in care l-am cunoscut pe Lale Sokolov, la cateva saptamani dupa moartea sotiei lui, m-a anuntat ca spera ca va putea ramane in viata destul ca sa-mi spuna povestea lui. Nu voia sa fie cu mine, zicea el ori de cate ori ii bateam la usa, voia sa fie cu Gita. Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit in fiecare zi, pana cand mi-a spus ca acum spera ca va putea trai atat cat ii va lua sa vorbeasca , iar mie sa ascult, ca sa-i pot scrie povestea. Nu aveam nici o calificare pentru asa ceva. Ceea ce aveam, desi la vremea aceea nu ma gandeam la asta, era abilitatea de a asculta. De a asculta cu adevarat, activ. Zilnic ma duceam la lucru in sectia de asistenta sociala a unui mare spital din Melbourne. Acolo, aveam de-a face cu pacienti, membri ai familiei, ingrijitori, alti angajati ai spitalului: ei vorbeau, eu ascultam.Deseori, ei nu stiau ce sa spuna sau cum sa spuna ce gandeau, ce simteau - da, mai mult ce simteau decat ce gandeau. Nu conta . Ramanand tacuta, facandu-i sa inteleaga ca nu am de gand sa plec nicaieri, ca ma aflu acolo ca sa-i ascult , sa-i ajut, daca pot, pana la urma isi gaseau cuvintele. Era un privilegiu sa fiu cea cu care niste straini se trezesc ca pot vorbi si care uneori poate sa le fie macar un pic de folos intr-un moment de tragedie sau de trauma din viata lor. Acum, acest privilegiu de a asculta povesti imi este oferit de cititorii cartilor Tatuatorul de la Auschwitz si Calatoria Cilkai. Sunt coplesita de emotiile care mi-au fost imprasitiate, miscata sa aflu ca povestile lui Lale Sokolov si ale Ceciliei Cilka Klein au ajuns la atat de multa lume, ca citirea lor a avut un impact profund asupra oamenilor, tineri si batrani, din intreaga lume, si i-a ajutat intr-un moment intunecat din viata lor. Sper sincer ca, pentru ca imi scriu si imi vorbesc despre speranta lor de a se trezi a doua zi - si in urmatoarea, si tot asa - continui sa ii ajut un pic.Nu pot sa-mi vad sau sa-mi ating cititorii, dar deseori le asociez un chip, mi-i imaginez in mediul pe care mi l-au descris. Citind scrisorile oamenilor, ii si ascult.
Acorda un calificativ