În ultimii ani, Mircea Struțeanu s-a concentrat exclusiv asupra noului său proiect, unul dedicat caselor pustii din zone părăsite sau tot mai puțin locuite. A bătut România în lung și în lat, a colindat prin creierii munților, a umblat prin hățișuri și cețuri, mereu în căutarea sufletelor care au clădit și au trăit în aceste case, a spiritului care s-a dus pe Apa Sâmbetei. Albumul lui de fotografie, Nimeni acasă / Missing Home, este ceea ce a mai găsit și a păstrat, ceea ce va rămâne. „Satul, așa cum îl știm, dispare cu pași repezi, parcă se topește. Iar odată cu el, sub ochii noștri, dispare o lume, dispar obiceiuri și oameni, dispare o imagine vie despre cum s-a trăit pînă nu demult. În realitatea asta dureroasă, astăzi, casele sînt ultimele care se duc, dar într-un tîrziu, fără nici o excepție, și ele sînt înghițite de uitare și timp. Am plecat să le caut, am încercat să păstrez ceva din spiritul lor, din suflet și chip, am vrut să le aduc un ultim omagiu, poate să le salvez amintirea prin fotografie. În șase ani și mai bine, am ajuns până în cele mai izolate cătune ale României, însă încet, încet, pe nesimțite, călătoria mea s-a transformat în altceva, într-o cu totul altă poveste. Cu vremea, am început să simt cu tărie încărcătura acestor spații, respirația lor, pulsul nedeslușit, ca și cum ele ar avea o viață secretă și, în paralel, un ecou al vieților din trecut. O casă păstrează, de fapt, ca pe o mare taină, tot ce s-a trăit înăuntru, tot ce s-a întîmplat cîndva între proprii pereți. Am încetat, firește, să văd casele părăsite ca pe niște simple construcții sau ca pe dovada unei realități vechi. Am înțeles dintr-odată că ele sînt un soi de praguri, de punți, prin care se face legătura între două lumi. Între un acum pustiu și un atunci misterios, între niște locuri care pot exista și aici, și pe alt tărîm.”Mircea Stuțeanu Mircea Struțeanu s-a născut în 1984, la București. Este licențiat în Geografia mediului și a absolvit un masterat în Gestionarea durabilă a peisajelor, dar a ales să nu profeseze în acest domeniu, dedicându-se marii sale pasiuni, fotografia.Prima lui expoziție, Miscellaneous, a fost găzduită în 2008 de Fundația Calea Victoriei. Au urmat expozițiile Lumea largă, Asia (Muzeul Țăranului Român, București, 2009; Galeria Triade, Timișoara, 2010 și Casa de cultură Mihai Ursachi, Iași, 2010), Where Are You Aral Sea? (Secret City Festival, București, 2010; M.Ț.R, București, 2010 și Muzeul Csiki Székely, Miercurea Ciuc, 2011), Roșia – Rusted Gold și Idle Hours (ambele la Street Delivery/Train Delivery, în 2013 și 2014).Tot în 2013, Mircea Struțeanu a ilustrat cu peste o sută de fotografii albumul Divan (Editura Schlebrügge, Viena), realizat de artistul austriac Josef Trattner. De-a lungul timpului, fotografii sau serii de fotografii ale sale, au fost publicate în revistele Think Ourside the Box, Quimera Magazine, FHM Magazine, Korresponz-Kulturpolitische (copertă), WWF, Live Sight, Dilema veche, Observator cultural, Tabu, Liternet, Decât o Revistă, Suplimentul de cultură, Formula As și Tribuna.
Scrie parerea ta
Nimeni acasa. Missing Home, de Mircea Struteanu
Ai cumparat produsul Nimeni acasa. Missing Home, de Mircea Struteanu ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
În ultimii ani, Mircea Struțeanu s-a concentrat exclusiv asupra noului său proiect, unul dedicat caselor pustii din zone părăsite sau tot mai puțin locuite. A bătut România în lung și în lat, a colindat prin creierii munților, a umblat prin hățișuri și cețuri, mereu în căutarea sufletelor care au clădit și au trăit în aceste case, a spiritului care s-a dus pe Apa Sâmbetei. Albumul lui de fotografie, Nimeni acasă / Missing Home, este ceea ce a mai găsit și a păstrat, ceea ce va rămâne. „Satul, așa cum îl știm, dispare cu pași repezi, parcă se topește. Iar odată cu el, sub ochii noștri, dispare o lume, dispar obiceiuri și oameni, dispare o imagine vie despre cum s-a trăit pînă nu demult. În realitatea asta dureroasă, astăzi, casele sînt ultimele care se duc, dar într-un tîrziu, fără nici o excepție, și ele sînt înghițite de uitare și timp. Am plecat să le caut, am încercat să păstrez ceva din spiritul lor, din suflet și chip, am vrut să le aduc un ultim omagiu, poate să le salvez amintirea prin fotografie. În șase ani și mai bine, am ajuns până în cele mai izolate cătune ale României, însă încet, încet, pe nesimțite, călătoria mea s-a transformat în altceva, într-o cu totul altă poveste. Cu vremea, am început să simt cu tărie încărcătura acestor spații, respirația lor, pulsul nedeslușit, ca și cum ele ar avea o viață secretă și, în paralel, un ecou al vieților din trecut. O casă păstrează, de fapt, ca pe o mare taină, tot ce s-a trăit înăuntru, tot ce s-a întîmplat cîndva între proprii pereți. Am încetat, firește, să văd casele părăsite ca pe niște simple construcții sau ca pe dovada unei realități vechi. Am înțeles dintr-odată că ele sînt un soi de praguri, de punți, prin care se face legătura între două lumi. Între un acum pustiu și un atunci misterios, între niște locuri care pot exista și aici, și pe alt tărîm.”Mircea Stuțeanu Mircea Struțeanu s-a născut în 1984, la București. Este licențiat în Geografia mediului și a absolvit un masterat în Gestionarea durabilă a peisajelor, dar a ales să nu profeseze în acest domeniu, dedicându-se marii sale pasiuni, fotografia.Prima lui expoziție, Miscellaneous, a fost găzduită în 2008 de Fundația Calea Victoriei. Au urmat expozițiile Lumea largă, Asia (Muzeul Țăranului Român, București, 2009; Galeria Triade, Timișoara, 2010 și Casa de cultură Mihai Ursachi, Iași, 2010), Where Are You Aral Sea? (Secret City Festival, București, 2010; M.Ț.R, București, 2010 și Muzeul Csiki Székely, Miercurea Ciuc, 2011), Roșia – Rusted Gold și Idle Hours (ambele la Street Delivery/Train Delivery, în 2013 și 2014).Tot în 2013, Mircea Struțeanu a ilustrat cu peste o sută de fotografii albumul Divan (Editura Schlebrügge, Viena), realizat de artistul austriac Josef Trattner. De-a lungul timpului, fotografii sau serii de fotografii ale sale, au fost publicate în revistele Think Ourside the Box, Quimera Magazine, FHM Magazine, Korresponz-Kulturpolitische (copertă), WWF, Live Sight, Dilema veche, Observator cultural, Tabu, Liternet, Decât o Revistă, Suplimentul de cultură, Formula As și Tribuna.
Acorda un calificativ