Ceata asta fara noima, de Enrique Vila-Matas

Ai cumparat produsul Ceata asta fara noima, de Enrique Vila-Matas ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Dintr-o vilă dărăpănată ce se înalță pe o faleză de la ieșirea din Cadaqués, la granița dintre Catalonia și Franța, Simon Schneider lucrează pentru un autor de succes care își spune Gran Bros și care, de peste douăzeci de ani, trăiește ascuns de ochii lumii la New York. Simon este un furnizor de citate pentru alți scriitori, printre care se numără, fără ca el s-o știe, și Thomas Pynchon.În încercarea de a-și reaminti o frază care îl obsedează, Simon lasă în urmă casa părintească și pornește într-o lungă călătorie pe jos, spre Barcelona, unde urmează să se întâlnească în persoană cu misteriosul său client, cu care a comunicat doar prin intermediul e-mailului. Perspectiva întâlnirii cu „scriitorul înstrăinat“, cum îl numește pe Gran Bros, îi prilejuiește un lung șir de considerații asupra propriei vieți însingurate, asupra relației cu familia, dar mai cu seamă asupra literaturii, al cărei slujitor din umbră se consideră. Invidios pe succesul repurtat de acesta în Statele Unite, despre care Simon este convins că i se datorează în mare măsură, va fi descumpănit să afle că Bros și-a propus să scrie un roman de nonficțiune pentru care va recurge în continuare la serviciile sale, dar de data aceasta materialul furnizat de sfătuitorul său nu-l vor constitui citatele din opere celebre, ci propria sa existență, pe care Bros o disprețuiește fățiș. Nemaipomenit de original, deopotrivă lucid și ludic. (The Guardian) Un scriitor care nu are rival în peisajul contemporan al romanului spaniol. -- Roberto Bolaño Enrique Vila-Matas este unul dintre cei mai importanți scriitori ai lumii. -- Andrea Bajani Unul dintre cei mai prolifici, mai originali și mai apreciați scriitori spanioli contemporani, Enrique Vila-Matas s-a născut la Barcelona în 1948. A studiat dreptul și jurnalismul, iar în 1968 a devenit redactor la revista de cinema Fotogramas. În 1970 a regizat două scurtmetraje, Todos los jóvenes tristes și Fin de verano. Debutează ca romancier în 1973, cu romanul Mujer en el espejo contemplando el paisaje, publicat în timp ce își satisfăcea stagiul militar în nordul Africii.Revenit la Barcelona, a colaborat cu revistele Bocaccio și Destino din postura de critic de film. Începând din 1974 a locuit timp de doi ani la Paris, într-o mansardă închiriată de la Marguerite Duras, unde a scris al doilea roman al său, La asesina ilustrada. Însă recunoașterea internațională a venit odată cu publicarea, în 1985, a cărții sale Historia abreviada de la literatura portátil, în care împletește pentru prima oară considerațiile metaliterare și ingeniozitatea epică ce vor deveni marca sa personală. Romanele, eseurile și nuvelistica sa au fost traduse în peste treizeci de limbi, opera sa fiind distinsă de-a lungul anilor cu nenumărate premii internaționale prestigioase, printre care Premiul Ciudad de Barcelona, Prix du Meilleur Livre Étranger, Premiul Național al Criticilor din Spania și Premiul Academiei Regale Spaniole, Premio Formentor de las Letras, Prix Médicis Étranger, Premiul FIL de Literatura en Lenguas Romances decernat în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Guadalajara. Este Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze.