Între Phoenix și... Le Corbusier

Cod intern: xsales_286303095
Producator: CORINT
Vizualizari: 10 / Achizitii: 7
Pret:   41.28 RON

Acest produs este publicat in categoria Librarie la data de 09-08-2024: 04:08 si vandut de EdituraCorint. Vanzatorul isi asuma corectitudinea datelor publicate. ( alege finantarea potrivita )

  • Produs cu garantie

  • Livrare direct din stocul fizic al EdituraCorint

  • Retur gratuit minim 14 zile de la data achizitiei

Cartea are forma unui interviu cu 30 de întrebări pe care i Nelu Stratone i le adresează lui Costin Petrescu. Iar în răspunsurile sale, Costin Petrescu îÈ™i povesteÈ™te, de fapt, viaÈ›a – atât pe cea muzicală, alături de trupele în care a activat, cât È™i pe cea profesională ca arhitect. De aici È™i titlul: între Phoenix – trupa cea mai cunoscută în care a cântat, È™i Le Corbusier – pseudonimul arhitectului francez devenit sinonim cu arhitectura È™i urbanismul.

Costin Petrescu a luat de mic lecÈ›ii de pian, a fost încurajat să meargă spre percuÈ›ie de către celebrul toboÈ™ar Sergiu Malagamba, a urmat cursurile È™colii de pe strada Mântuleasa, apoi a activat în formaÈ›ia The Pioneers, nume schimbat în Olympic ’64, în anul 1964, anul Olimpiadei de la Tokyo. FormaÈ›ia a participat la diverse evenimente, a apărut la TVR È™i a făcut înregistrări radio. Autorul înfățiÈ™ează aceste începuturi ale activității sale muzicale, povestea trupei The Pioneers, abilitățile sale tehnice È™i în ceea ce priveÈ™te tehnica, istoria unora dintre spectacole, cu tot cu picanterii de după spectacol, unele dintre colaborări, istorii de pe litoralul estival românesc È™i multe alte activități È™i întâmplări.

Costin Petrescu a urmat, de asemenea, cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Club A, lucru pe care de asemenea îl narează în paginile cărÈ›ii. După destrămarea formaÈ›iei Olympic ’64, el a fost cooptat în formaÈ›ia Phoenix – È™i povesteÈ™te în ce conjunctură a ales Phoenix È™i cum a decurs colaborarea cu Nicu Covaci. La Phoenix, a participat la înregistrarea albumelor „Cei ce ne‑au dat nume” È™i „Mugur de fluier”, precum È™i a EP‑ului „MeÈ™terul Manole”. Aflăm È™i care era atmosfera în cadrul Cenaclului Flacăra, unde au fost invitaÈ›i o dată.

După ce a participat la pregătirea albumului „Cantafabule”, Petrescu s-a retras din Phoenix È™i a avut apoi o serie de colaborări independente, cu Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu È™i alÈ›ii. Și-a finalizat studiile la facultatea de arhitectură „Ion Mincu”, fiind angajat ca arhitect‑scenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, iar din 1977, la Institutul de Proiectări BucureÈ™ti. Cu ocazia unui turneu în Portugalia, a rămas la Paris, unde s-a dedicat activității de arhitect, devenind È™ef de proiect la una dintre cele mai cotate agenÈ›ii de arhitectură din FranÈ›a, cabinetul „Jean‑Jacques Ory”. Petrescu relatează adaptarea È™i viaÈ›a în FranÈ›a – dar È™i revenirea în È›ară È™i reacomodarea la stilul de viață din România.

Între Phoenix È™i... Le Corbusier, după cum îi spune È™i titlul, este un voiaj atragator, real, dar È™i imaginativ, «între MUZICÄ‚ È™i... ARHITECTURÄ‚», cele două arte primordiale, voiaj văzut dintr-o anume perspectivă spaÈ›ială È™i temporală. Mi-au defilat prin față personaje, figuri, siluete, aparent uitate, dar încă vii în memorie, din toate straturile È™i segmentele social-profesional-sufleteÈ™ti ale vieÈ›ii «noastre»; zic «noastre», caci È™tiam È™i am aflat din nou că am mărșăluit prin viață alături de Costin, poate pe drumuri paralele, dar cu aceleaÈ™i idei, năzuinÈ›e, cu multe repere comune, aproape la «sincron». Un voiaj minunat.” Florin-Silviu Ursulescu

„Oare ce l-a apucat pe Costin Petrescu să scrie o carte? Autobiografică? Istorică? Să fie nevoia de a face un referat către sinea lui, sau a ta, sau a mea? Da, are tot dreptul, la urma urmei – e un autor contemporan, e un muzician fără egal, un artist complex al timpurilor noastre, e un om senzaÈ›ional. Să-i citiÈ›i mărturiile, să-i cercetaÈ›i universul – veÈ›i avea de aflat È™i de învățat. O să vă amuzaÈ›i, în acelaÈ™i timp – nimic nu este luat mai mult decât e nevoie în serios.” Mircea Florian

Nota clientilor