Cel care are un motiv pentru care să trăiască...

Cod intern: xsales_1248808
Vizualizari: 10 / Achizitii: 5
Pret:   29.94 RON

Acest produs este publicat in categoria Librarie la data de 30-09-2023: 03:09 si vandut de Litera. Vanzatorul isi asuma corectitudinea datelor publicate. ( alege finantarea potrivita )

  • Produs cu garantie

  • Livrare direct din stocul fizic al Litera

  • Retur gratuit minim 14 zile de la data achizitiei

bdquo;Cel care are un motiv pentru care să trăiască poate indura aproape oriceldquo; ndash; cu acest motto, Viktor Frankl a studiat cum, chiar și in fața celor mai crunte lovituri ale vieții, sensul este posibil și cum le permite oamenilor să rămacirc;nă sănătoși mental in vremuri de criză. Să spui da vieții, să supraviețuiești greutăților, fricii și durerii inseamnă să găsești un sens in suferință. Dar forța interioară a omului il poate ridica deasupra destinului său. Chiar dacă nu putem schimba circumstanțele, avem mereu libertatea de a ne alege atitudinea in privința lor. Sensul vieții și reziliența se află in atenția logoterapiei lui Frankl, a studiului său asupra supraviețuitorilor Holocaustului și a atitudinii sale critice față de pustiul interior al societății consumeriste moderne. Această carte vă invită să redescoperiți un mare umanist. Textele lui, scrise pe parcursul a șase decenii, simbolizează puntea pe care Frankl a construit-o intre psihologie și arta filosofică a vieții. bdquo;Una peste alta, degradarea fizică şi mentală depindea de calibrarea mentală, iar această calibrare mentală o făcea fiecare cum considera de cuviinţă! Şi, chiar dacă la intrarea in lagăr prizonierului i se lua totul, pacirc;nă şi ochelarii şi cureaua, ii rămacirc;nea această libertate, literalmente pacirc;nă in ultima clipă, pacirc;nă la ultima suflare. Era libertatea de a adopta o atitudine sau alta ndash; exista un laquo;aşa sau aşaraquo;. Şi erau mereu cacirc;ţiva care voiau să-şi reţină iritarea şi să-şi invingă apatia. Erau acei bărbaţi care treceau din baracă in baracă prin lagăr şi in locurile de apel, care impărţeau aici o vorbă bună şi acolo ultima bucăţică de pacirc;ine. Ei erau dovezile vii ale faptului că nu era in nici un caz garantat ceea ce face lagărul de concentrare din om: omul putea deveni un prizonier tipic sau putea rămacirc;ne om chiar şi in această situaţie cumplită, in această situaţie limită, extremă. Asta ţinea intotdeauna de propria decizie.ldquo; Viktor E. Frankl
Nota clientilor