Metoda pedagogică urmată de personalităţi precum Barack Obama, membrii familiei regale britanice, Graham Bell, Gabriel GarcÃa Márquez, fondatorii Google Sergey Brin ÅŸi Larry Page. Activităţi creative care stimulează creierul copiilor, pentru a deveni adulÅ£i independenÅ£i, încrezători în sine ÅŸi încununaÅ£i de succes, fericiÅ£i ÅŸi împliniÅ£i. Un sistem testat în ultimii o sută de ani, prin care copiii învaţă regulile de igienă, bunele maniere, cum să interacÅ£ioneze cu mediul înconjurător, cum să se îmbrace, să scrie litere, să calculeze sume, pentru a dobândi un tipar pe viaţă de obiceiuri sănătoase, autodisciplină ÅŸi responsabilitate. Scrisă de TIM SELDIN, preÅŸedintele FundaÅ£iei Montessori ÅŸi al Consiliului InternaÅ£ional Montessori.  Fragment din volum: „ReduceÈ›i numărul de „nu"-uri. Mai devreme sau mai târziu, toÈ›i copiii vor spune cu încăpățânare: „Nu, nu vreau!" Aceasta este o luptă clasică pentru putere care începe în jurul vârstei de doi ani È™i adesea continuă toată perioada copilăriei È™i a adolescenÈ›ei. MulÈ›i oameni numesc etapa de început „cei doi ani teribili". Dar nu trebuie să fie aÈ™a — nici cu cei de doi ani, nici cu cei mai mari (vezi dreapta). Luptele pentru putere apar în situaÈ›iile în care părinÈ›ii și copiii sunt hotărâți să facă doar cum vor ei și nimeni nu e dispus să cedeze. Fiecare se simte, aÈ™adar, frustrat È™i ameninÈ›at. PărinÈ›ii au senzaÈ›ia că li se contestă autoritatea. Copiii se simt lipsiÈ›i de putere si încearcă să-È™i afirme autonomia și să stabilească un echilibru de forÈ›e în relaÈ›ia lor cu părinÈ›ii. Nu pedepsiÈ›i, îndrumaÈ›i. Amenințările și pedepsele nu sunt căile potrivite pentru a-i învăța pe copii să se poarte frumos. Când aceÈ™tia sunt furioÈ™i sau își afirmă independenÈ›a, deseori se poartă urât și nu le pasă dacă sunt pedepsiÈ›i. Pe de altă parte, copiii care cedează la amenințări și sunt afectaÈ›i de pedepse doresc cu nerăbdare să ne facă pe plac È™i să ne recâștige dragostea. ÃŽn mod evident, aceÈ™ti copii vor răspunde la fel de bine la oricare alte forme de disciplină. DeÈ™i pedepsele par să producă rezultate de moment, rareori dau roade durabile, ele funcÈ›ionând doar dacă celui în cauză îi pasă. ÃŽnvățaÈ›i-vă copilul să facă lucrurile corect È™i puneÈ›i accentul pe partea pozitivă. Nu folosiÈ›i insulte È™i cuvinte aruncate la nervi, chiar dacă nu e mereu uÈ™or. Și mai ales încercaÈ›i să nu adresaÈ›i copilului întrebări retorice de genul: „De câte ori trebuie să-ti spun...?", la care răspunsul corect ar fi: „Nu È™tiu, tată! De câte ori trebuie să-mi spui?" Dacă puneÈ›i o întrebare nepotrivită, mai mult ca sigur veÈ›i primi un răspuns pe măsură."
Scrie parerea ta
Cum să crești un copil extraordinar prin metoda Montessori
Ai cumparat produsul Cum să crești un copil extraordinar prin metoda Montessori ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Metoda pedagogică urmată de personalităţi precum Barack Obama, membrii familiei regale britanice, Graham Bell, Gabriel GarcÃa Márquez, fondatorii Google Sergey Brin ÅŸi Larry Page. Activităţi creative care stimulează creierul copiilor, pentru a deveni adulÅ£i independenÅ£i, încrezători în sine ÅŸi încununaÅ£i de succes, fericiÅ£i ÅŸi împliniÅ£i. Un sistem testat în ultimii o sută de ani, prin care copiii învaţă regulile de igienă, bunele maniere, cum să interacÅ£ioneze cu mediul înconjurător, cum să se îmbrace, să scrie litere, să calculeze sume, pentru a dobândi un tipar pe viaţă de obiceiuri sănătoase, autodisciplină ÅŸi responsabilitate. Scrisă de TIM SELDIN, preÅŸedintele FundaÅ£iei Montessori ÅŸi al Consiliului InternaÅ£ional Montessori.  Fragment din volum: „ReduceÈ›i numărul de „nu"-uri. Mai devreme sau mai târziu, toÈ›i copiii vor spune cu încăpățânare: „Nu, nu vreau!" Aceasta este o luptă clasică pentru putere care începe în jurul vârstei de doi ani È™i adesea continuă toată perioada copilăriei È™i a adolescenÈ›ei. MulÈ›i oameni numesc etapa de început „cei doi ani teribili". Dar nu trebuie să fie aÈ™a — nici cu cei de doi ani, nici cu cei mai mari (vezi dreapta). Luptele pentru putere apar în situaÈ›iile în care părinÈ›ii și copiii sunt hotărâți să facă doar cum vor ei și nimeni nu e dispus să cedeze. Fiecare se simte, aÈ™adar, frustrat È™i ameninÈ›at. PărinÈ›ii au senzaÈ›ia că li se contestă autoritatea. Copiii se simt lipsiÈ›i de putere si încearcă să-È™i afirme autonomia și să stabilească un echilibru de forÈ›e în relaÈ›ia lor cu părinÈ›ii. Nu pedepsiÈ›i, îndrumaÈ›i. Amenințările și pedepsele nu sunt căile potrivite pentru a-i învăța pe copii să se poarte frumos. Când aceÈ™tia sunt furioÈ™i sau își afirmă independenÈ›a, deseori se poartă urât și nu le pasă dacă sunt pedepsiÈ›i. Pe de altă parte, copiii care cedează la amenințări și sunt afectaÈ›i de pedepse doresc cu nerăbdare să ne facă pe plac È™i să ne recâștige dragostea. ÃŽn mod evident, aceÈ™ti copii vor răspunde la fel de bine la oricare alte forme de disciplină. DeÈ™i pedepsele par să producă rezultate de moment, rareori dau roade durabile, ele funcÈ›ionând doar dacă celui în cauză îi pasă. ÃŽnvățaÈ›i-vă copilul să facă lucrurile corect È™i puneÈ›i accentul pe partea pozitivă. Nu folosiÈ›i insulte È™i cuvinte aruncate la nervi, chiar dacă nu e mereu uÈ™or. Și mai ales încercaÈ›i să nu adresaÈ›i copilului întrebări retorice de genul: „De câte ori trebuie să-ti spun...?", la care răspunsul corect ar fi: „Nu È™tiu, tată! De câte ori trebuie să-mi spui?" Dacă puneÈ›i o întrebare nepotrivită, mai mult ca sigur veÈ›i primi un răspuns pe măsură."
Acorda un calificativ