Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință are în România un an de naștere: 1970. Este anul formării la inițiativa lui Ceaușescu a Academiei de Științe Sociale și Politice. În absența unei viziuni complexe de funcționare a noului tip de stat imaginat de Ceaușescu, dar și ca urmare a concentrării totale a puterii în mâinile acestuia, coridoarele puterii erau scena unor lupte acerbe între diversele aripi ale nomenclaturii. Știința de partid nu a făcut excepție. Policentrismul academic – existența mai multor instituții cu atribuții asemănătoare, unele create de Ceaușescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR, Academia Ștefan Gheorghiu) –, fenomen tipic unui stat care funcționa în baza „indicațiilor“ liderului, nu ascundea o deosebire fundamentală de vederi între actorii săi. Simbioza dintre activistul de partid și omul de știință reușise. În numai câțiva ani de la începutul reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni și de profesori universitari cu specializări incerte și competențe neverificate în afara forurilor de partid. O analiză minuțioasă despre mecanismele propagandei și cei care le-au inventat. Nu e o carte de istorie, e (aproape) un roman polițist. Matei Martin, Dilema Veche O poveste a acestei reducții – ideologice, de substanță totalitară –, una dintre narațiunile cele mai relevante ale comunismului ceaușist, cu reverberații evidente și foarte puternice azi. Cristian Pătrăsconiu, Revista 22
Scrie parerea ta
Intelectualii lui Ceausescu si Academia de Stiinte Sociale si Politice (1970-1989)
Ai cumparat produsul Intelectualii lui Ceausescu si Academia de Stiinte Sociale si Politice (1970-1989) ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.
Transformarea în sistem a mariajului dintre politică și știință are în România un an de naștere: 1970. Este anul formării la inițiativa lui Ceaușescu a Academiei de Științe Sociale și Politice. În absența unei viziuni complexe de funcționare a noului tip de stat imaginat de Ceaușescu, dar și ca urmare a concentrării totale a puterii în mâinile acestuia, coridoarele puterii erau scena unor lupte acerbe între diversele aripi ale nomenclaturii. Știința de partid nu a făcut excepție. Policentrismul academic – existența mai multor instituții cu atribuții asemănătoare, unele create de Ceaușescu (ASSP, Institutul de Studii Social-Politice al CC al PCR, Academia Ștefan Gheorghiu) –, fenomen tipic unui stat care funcționa în baza „indicațiilor“ liderului, nu ascundea o deosebire fundamentală de vederi între actorii săi. Simbioza dintre activistul de partid și omul de știință reușise. În numai câțiva ani de la începutul reformelor ceaușiste, nomenclatura de partid s-a umplut de academicieni și de profesori universitari cu specializări incerte și competențe neverificate în afara forurilor de partid. O analiză minuțioasă despre mecanismele propagandei și cei care le-au inventat. Nu e o carte de istorie, e (aproape) un roman polițist. Matei Martin, Dilema Veche O poveste a acestei reducții – ideologice, de substanță totalitară –, una dintre narațiunile cele mai relevante ale comunismului ceaușist, cu reverberații evidente și foarte puternice azi. Cristian Pătrăsconiu, Revista 22
Acorda un calificativ