Jocul lui Ripley/Patricia Highsmith

Ai cumparat produsul Jocul lui Ripley/Patricia Highsmith ?
Lasa o nota si parerea ta completand formularul alaturat.

Moartea are regulile ei. Dar Ripley le-a scris. Nu exista crima perfecta. Incercarea de-a imagina o astfel de crima nu-i decat un joc de societate. Fireste, poti aduce argumentul ca exista o gramada de crime nesolutionate. Asta-i altceva. Tom Ripley nu este un personaj tocmai placut. Nu are niciuna dintre calitatile pe care majoritatea oamenilor le asteapta de la un protagonist. In loc sa rezolve crime, el le comite; in loc sa-i ajute pe altii, el se slujeste pe sine; in loc sa incerce sa creeze ordine, el provoaca haos. Iar daca e posibil, prefera ca altcineva sa faca treburile murdare. In cazul de fata, acel cineva este Jonathan Trevanny, un bolnav incurabil, fara antecedente penale, care, pentru a le lasa sotiei si copilului o mica mostenire, va ucide pentru o recompensa. ̶ Sa impusc pe cineva pe tren? ̶ Nu, fara arme de foc. Nu ne permitem sa facem atata zgomot. Ma gandeam la strangulare. O carte minunata, o nebunie Highsmith a reusit din nou ! ( The Times ) E corect sa o numim pe Patricia Highsmith autoare de thrillere, insa ea este mai mult decat atat: cartile ei au stil, adancime psihologica si un ritm hipnotic. ( Sunday Times ) Unul dintre romanele cele mai nuantate din punct de vedere psihologic ale Patriciei Highsmith, memorabil mai ales prin umorul negru, absurd. Prin crearea lui Ripley, autoarea anticipeaza personaje ca Norman Bates si Hannibal Lecter. ( www.norton.com ) Tom Ripley este unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii mondiale. ( Anthony Minghella ) Fascinant un roman cu Ripley nu este niciodata recomandat cititorilor slabi de inger sau impresionabili. ( Washington Post Book World ) Abordarea lui Highsmith este subversiva, pentru ca-l face pe cititor complicele logicii nemiloase a lui Ripley . ( Daily Telegraph ) Patricia Highsmith ne obliga sa reevaluam hotarele dintre ratiune si nebunie, normal si anormal, convingandu-ne totodata sa impartasim punctul de vedere al perfidului ei personaj . ( Michiko Kakutani, New York Times )