Traditii si superstitii ale dorului - Dumitru Viorel Neagu

Cod intern: xsales_97407161
Producator: Dumitru Viorel Neagu
Vizualizari: 0 / Achizitii: 1
Stoc: In stoc
Pret:   29.0 RON

Acest produs este publicat in categoria Librarie la data de 08-07-2025: 08:07 si vandut de Libris. Vanzatorul isi asuma corectitudinea datelor publicate. ( alege finantarea potrivita )

  • Produs cu garantie

  • Livrare direct din stocul fizic al Libris

  • Retur gratuit minim 14 zile de la data achizitiei

Daca poezia se poate lipi de obrazul inimii, versurile lui Dumitru Viorel Neagu il pot intoarce pe cititor la fragezimea bucuriei, invatandu-l cu strigatul iubirii indurerate si chiuitul vietii rasturnat peste moarte. Cuvantul sau bruma, cuvantul sau piatra, cuvantul sau sarut pentru Frumusete, cuvantul sau secure ( Scriu si tai din mine cuvinte ) inalta o poezie a dragostei care se amesteca mereu cu ingerii si cu zeii, amintindu-ne ca sufletul tuturor se rasuceste pentru ceea ce intrece "clipa" sfaramata a vietii. Suntem cu totii facuti din strigat de durere si de dor, iar poezia aceasta, croita pentru o iubita a carei frunte trebuie sa fie lipita de Cer ( Cuvintele mele/ Le-ai auzi/ Ca pe-un murmur/ In sanul tau ) si-a carei fiinta e destrupata si dezvelita sub ochii tuturor zeilor, ne poate reaminti tuturor ca n-am avut niciodata mai mult decat cuvantul ruga, pe care l-am asezat, inainte de toate, peste mormantul care s-a sapat odata cu nasterea. Dumitru Viorel Neagu face din vers primavara, descatuseaza plansul si-l asaza pe frunte, cutreiera lumea "imaginilor" descult, isi incanta durerea cu daruirea fara rest, lasandu-si scrisul in mainile oricui va reusi, fara sfiala, cu obrazul ars de lacrima, sa fereasca Frumusetea si sa nu o lase nici sub secera ,,zilei de maine”, nici sub ,,pumnul” zdrentuit al tacerii, umbland in sine ca intr-un suflet de copil care iubeste, iubeste, iubeste si asteapta ca iubirea (implicit poezia) sa-i mai puna un rand de coaste, un strat de carne, un strat de piele, ca si cum ai putea trai visand, scos in afara vietii si a mortii, uitat pentru totdeauna in iubire. [...] din putregaiul meu/ Cresc pasari cu petale , spune poetul, iar cel care-l citeste poate invata sa zboare si inima sa-i fie firimituri de paine. Si poate ca, la sfarsit, suntem cu totii... "pasari cu petale", nu trebuie sa ne inaltam, nici sa ajungem undeva, daca putem "manca" poezie si iubire. - Simona Poclid
Nota clientilor

Alte produse din aceeasi categorie: